De fiecare dată când asupra Chișinăului se abat nori negri și încep aversele puternice de ploaie, locuitorii urbei trăiesc același scenariu apocaliptic, care se repetă cu frecvență constantă: mașini înecate, pietoni duși de șuvoaiele de apă, ”heleșteie” imense care se formează în special în zona de jos a Chișinăului.
Bilanțul apocalipselor mai mult sau mai puțin este aceleași: zeci de mașini avariate, sute de gospodării îngropate la propriu de nămol și pline de apă, mii de gropi noi pe drumurile municipiului, etc.
Acum eu stau și mă gândesc, la cât de bune sunt drumurile noastre, iar calitatea asfaltului este la pamânt (chiar azi zece la metri buni sub pământ), mă mir cum de se mai poate circula pe șosele care sunt practic rase și găurite și de aversele de ploi.
Apocalipsa poate dura uneori și mau puțin de o oră, dar impactul să fie dezastruos.
Slavă Domnului, că trăim în sec.XXI și suntem dotați cu sistem de canalizare. De avut îl avem, dar câte de bine este acesta întreținut și cât de eficient o fi, e o altă poveste.
Bun, acum eu mă întreb de ce autoritățile noastre, cunoscând când de defect și prost este sistemul nostru de canalizare, și că din cauza mizerii de pe străzile noastre, gurile de canal sunt pur și simplu blocate, nu întreprind nici o măsura concretă și sustenabilă?
Prin câte apocalipse mai trebuie să treacă Chișinăul, pentru ca organele abilitate să facă ceva pentru a preveni nenorocirile care se abat asupra chișinăuienilor de fiecare dată când plouă?
Sper ca într-o bună zi să nu ne trezim, cu un lac de acumulare mare în partea de jos a Chișinăului, pe care vor pluti sute de mașini, tone de gunoaie, și oameni care vor încerca să se mențină la suprafață în disperarea de a lua o gură de aer.
