Deseori omenii, în goană după valorile materiale: casă, mașină, vilă, cont în bacă, pierd aspirația spre fericirea adevărată.
După mine, fericirea supremă este găsirea armoniei și a echilibrului sufletesc.
Celelalte vise și aspirații, sunt secundare și neimportante, iar viața parcă nu are culoare dacă nu te împaci cu tine însuți, dacă nu ți-e dragă lumea înconjurătoare, dacă sufletul și mintea ta sunt într-o continuă luptă și căutare a luminii.
Oamenii care la un moment dat au pierdut acest echilibru, din varii cauze: stresul, depresia, probleme de familie, oboseala, surmenajul și altele, pot spune cu certitudine că dacă pace interioară nu e apoi nimic nu mai contează. În asemenea momente nici aurul pe care l-ai agonisit o viață întreagă nu mai strălucește ca odinioară, nici mașina nu-și mai are rostul, iar banii din contul bancar nu te mai bucură și ai da totul doar pentru a fi persoana de odinioară: omul cel fericit, bucuros și împlinit.
Oamenii care sunt împăcați cu ei însuși și trăiesc într-o armonie plină, emană o energie luminoasă, sunt deschiși, calmi, emană un aer de încredere și liniște.
Dacă armonie nu e, atunci nimic nu e, îmi permit să parafrazez citatul vestit.
Noi, oamenii deseori ne aventurăm în căutarea păsării măiestre, din țări îndepărtate și exotice, și nici nu realizăm uneori, că nu trebuie să umblăm departe pentru a găsi fericirea, pentru că de fapt ea se află în noi, în mintea, trupul și sufletul nostru.
Fericirea e simplă. Fericirea e armonie și pace!
