Moldovenii sunt educați de mici copiii, în spiritul ”ajută-ți aproapele”, și când zic ”aproapele” mă refer la neamuri, familie, prieteni.
Până aici totul e bine.
Cred că toată lumea are vreun neam care toată viața se plânge că îi merge greu și că viața a fost nedreaptă cu el, dar care nu mișcă un deget și nu face nici un efort pentru ca norocul să vină și la casa lui, sau rude care știu că printre neamuri se vor găsi întotdeauna miloși sau maici Terese, pentru a-i scoate dintr-o аферэ, sau să le împrumute bani pe termen nelimitat, să le rezolve probleme din contul timpului, a banilor și relațiilor acestora, abuzând de nenumărate ori de bunătatea unora, și fiind siguri că și de data asta nu vor fi lăsați la ananghie.
Marea e mila Domnului, dar și a unor neamuri nu e mai mică.
Vorba ceea unele neamuri sunt o investiție proastă: cât nu le-ai dat, cât nu i-ai ajuta, tot e puțin, mulțumire ioc, iar probleme – cât duce tractorul.
După mine, prea mult ajutor și milostenie la oameni care în loc să găsească soluții și să nu aștepte norocul să cadă din pod, apelează la cumnați, frați, nași, unchi, strică, pentru că duce la atrofiere – nu mai pun capul în mișcare pentru a analiza treaz și obiectiv situația, nu mai depun nici un efort pentru că știu că cineva le va ajuta neapărat.
E bine să-ți ajuți aproapele, dar totul are o limită, iar ”salvarea” nu poate veni de câte ori vrea”suferindul”. Pe motiv, că pentru a se vindeca complet, bolnavul trebuie să-și dorească cu adevărat să se însănătoșească și să depune eforturi maxime.
Nu de alta, dar de multe ori mi s-a întâmplat să asist și să aud cazuri când principiul ”ajută-ți aproapele”, a devenit chinul și osânda altora, pentru că nu putem să zicem NU, să ne refuzăm aproapele și să spunem :”Până aici a fost, de aici vă descurcați singuri. Sunteți mari, vaccinați și cu pașapoarte!”
