Se pare că există o legătură interesantă între femei şi slăbit. „Andrei, eu nu mă mai suport!” îmi spune ieri o prietenă . „Merg pe stradă, îmi văd releflexia în vitrine şi îmi vine să intru în pămînt de ruşine. Sînt grasă, oare cum aş face să mai dau jos cîteva kilograme?!”
Încerc să-i explic că arată foarte bine, că nu are nevoie de aşa ceva. Drept dovadă îi aduc complimentele şi atenţia de care se bucură din partea multor bărbaţi. Degeaba. Ea ştie una şi bună.
Şi nu e nici pe departe singurul caz de acest fel. Cunosc destule femei „numa bune” (ca şi iaurtul de la Napolact) sau chiar slabe obsedate de kilogramele pe care cred că le au în plus. Cînd le aud, îmi vine să le zgîlţîi bine ca să le intre minţile în cap.
De cealaltă parte sînt femeile supraponderale, dar nu atît de grase încît să fie respingătoare. Acestea se simt foarte bine în corpul lor şi nu-şi bat capul de siluetă, deşi le-ar prinde bine o cură de slăbire. Culmea, genul acesta de femei au, în general, parte de bărbaţi care arată bine, care sînt probabil atraşi de de încrederea în sine afişată de acestea.
Dragele noastre, nu trebuie să arătaţi neapărat ca topmodelele din reviste ca să ne faceţi fericiţi pe noi, bărbaţii. Deşi tragem cu ochiul la astfel de femei, majoritatea din noi ne dăm seama că ele sînt un produs de marketing, un brand, o imagine la care lucrează echipe întregi de profesionişti.
Aşadar, noi vom şti întotdeauna să apreciem o femeie care, poate că nu arată extraordinar, dar se îngrijeşte şi face eforturi să se menţină în formă. Poate că unii/unele din voi o să mă contrazică, aşa că aştept reacţiile voastre.