Deci, astăzi poporul moldav a aflat că președintele interimar a instituit un Consiliu pentru Reforme, în componența căruia vor intra 30 de persoane.
Eu, acum ca un simplu cetățean, mă întreb la ce le mai trebuie un organ consultativ, și în cazul a care a fost înființat, permiteți-mi să-i întreb pe multstimații noștri factori de decizie: păi atunci cu ce se ocupă cei din ministere, comisii și Parlament (imediat singură mi-am si răspuns la întrebare: lipsesc de la ședințe pe diverse motive, citesc ziare și petrec timpul util în compania I-padului) și cât de eficient va fi acest organ, în condițiile în care obiectivitatea consultațiilor va fi egală cu zero, pentru că membrii sunt aceleași persoane care elaborează, votează, pun în dezbateri legea?
Mai există și o altă latură a acestei noutăți: un partid a vrut să vină cu această propunere, dar șeful e plecat, și nu s-a reușit punerea în discuție a acestei chestiuni. Folosindu-se de faptul că un șef nu e acasă, alt boss a hotărât să ia această decizie fără să se consulte cu ceilalți. Și uite așa, noi moldovenii ne-am trezit peste noapte, pe lângă zeci de ministere, comisii, agenții, departamente, organe, inspecții, cu un Consiliu nou nouț pentru Reforme.
Nu știu de ce am impresia ca trăim un deja-vu. Nu e pentru prima oară, când în lipsa unui partid se hotărăsc lucruri, după mine importante, și după aia i se aduce la cunoștință: Мы посоветовались, и я решил…
Se pare că mămăliga politică, încă nu a fost împărțită până la capăt. Iar alții, în lipsa altora, mai rup așa câte o bucățică…
