Visul ei este să își facă studiile la București. Este o tânără care te cucerește din prima. Are o carismă aparte. În plus, mai este și talentată.
Ieri am fost la lansarea cărții sale – „Glontele de aur”. Evenimentul a avut loc la Biblioteca „Onisifor Ghibu”. Un volum de poezie atent așternută, zic eu. „De ce însă un asemenea titlu?”, am întrebat-o eu pe autoarea Crina Popescu într-un interviu pentru Radio România Internațional ( emisiunea- “În direct România, în direct lumea românească”, difuzarea: joi, ora 20.00, în reluare duminică ora 17.00).
Și iată răspunsul: „Este mai sugestiv pentru generația de tineri care, după 2009, au un reușit să aibă un glas puternic de libertate, pentru că vorbesc limba română”.
Spune că trăiește în poezia patriotică. Acolo renaște. Dar are și suferințe.
„La Chișinău suferă cei care trăiesc în limba română”, spune tânăra scriitoare. Nu înțelege de ce societatea de aici e divizată când este clar cine este, ce rădăcini are și de unde se trage. „Prutul, spune ea, este o venă prin care curge simțul unui neam unic făcând să palpite în vibrația sonoră inima adevărată a românului și nu o frontieră”. Sunt cuvintele unei eleve de clasa a 12-a. A unei tinere care este parte a generației 7 aprilie. Un om care până la schimbarea de acum doi ani spune că nu era înțeleasă de către colegi, mai ales la lecțiile de istorie. Apoi situația s-a schimbat. „A fost acest nimb care a strâns tinerii în lumina adevărului”, îmi explică despre 7 aprilie, în interviu, Crina . Și are dreptate.
Se consideră o norocoasă că stă alături de niște făclii vii (spune ea) – reputații Nicolae Dabija și Mihai Cimpoi de la înțelepciunea cărora se adapă continuu. „Ei îmi luminează rațiunea și drumul pe care pășesc cu multă demnitate românească”, conchide interlocutoarea mea.
Îi urez mult succes și mă gândesc: „Oare câte asemenea speranțe avem?” Teamă mi-e că… prea puține…