Alexandru Samuila, dirijor
Concertul “Pastrati iubirea” organizat de maestrul Eugen Doga si primaria municipiului Chisinau s-a desfasurat la Palatul National pe 15 mai ora 17 .
Am avut si eu onoarea sa ma aflu printre spectatori. Emotiile au fost diverse si se perindau in decursul celor 3 ore de concert. Dar sa incep cu inceputul (iertata-mi fie tautologia).
Concertul a inceput la ora 17:12. Zabava m-a bucurat ca niciodata (pentru ca si eu am intirziat). Pina la ora 18:00 am audiat secvente din mai multe opere. Deja realizasem in minte un top – “ce nu mi-a placut la concertul lui Doga”:
1. Trecuse aproape o ora din concert, iar maestrul inca nu se salutase cu publicul, nu era nici un feed-back. Orchestra cinta, maestrul dirija; parca erau intr-o lume a lor, si noi, publicul, priveam prin sticla spre ei.
2. Capela corala “Doina” a stat in spatele Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Nationale timp de o ora, numai pentru doua melodii. Ma gindeam ca mai bine ieseau atunci cind le venea rindul, pentru ca era cam aglomerat pe scena si, cred eu, cam obositor pentru coristi.
3. Era in spatele scenei un ecran pe care se perindau picturi si diferite imagini abstracte. Eu ma gindeam ca mai potrivit ar fi un video din opera, a carei melodii erau interpretate sau, cel putin, sa fie scrise citeva detalii despre aceasta melodie. N-am prea fost la concerte de muzica instrumentala, dar totusi pot compara cu un recital al unui om emerit din Rusia, Mihail Kazinik. Inainte de a interpreta vreo melodie, Kazinik ne relata povestea acestei piese, si ce trebuie sa ne imaginam atunci cind o ascultam. Asta as fi vrut sa aud si aici, pentru ca fiori ne treceau pe toti cind Orchestra facea un “Fortissimo” sau “pianissimo”, dar ce relatau acele bucati de melodii? … deja fiecare se baza pe propria imaginatie.
4. Din cele exuse la punctul 3, rezulta ca se cerea un prezentator.
Si-nca un lucru care mi s-a parut straniu: din cite stiam, Eugen Doga avea un pic de chelie; privind de sus, de la balcon, am observat ca aceasta lipseste; ei, dar m-am gindit ca cine stie, in ziua de azi numai ce nu se face. Ma aflam si cam departisor de scena, asa ca dadeam vina si pe vederea mea slaba. Deci de la ora 17:12 pina la ora 18:00 i-am privit spatele lui Eugen Doga fara chelie, care dirija in fata Orchestrei. La ora 18:00, in sfirsit, apare prezentatorul cu “buna seara” atit de asteptat. Ni l-a prezentat si pe dirijor: maestrul….Alexandru Samuila. Va imaginati fata mea, dar si a multora din jur, care credeam ca ne uitam pina acum la spatele lui Doga? In fine, iata-l si pe marele maestru Eugen Doga invitat in scena, frumos si elegant, intr-un costum alb…si cu chelie. M-a impresionat si faptul ca are simtul umorului. Deci cu citeva glume si cuvinte de multumire ne-am mai dezmortit un pic urechile si eram gata sa mergem mai departe. Si mai departe apare pe scena o rochie argintie, foarte frumoasa. Era a solistei operei rusesti, Svetlana Mareeva. In continuare rusoaica a facut un lucru mai frumos chiar decit rochia ei: a cintat in romana versurile Veronicai Micle. Soprana, cu atita dramatism in voce de-ti venea a plinge cind auzeai “Un dor trece si-altul vine“. Capela “Doina” o acompania din spate atit de fin, de parca ecoul Svetlanei a ajuns undeva departe, poate chiar in Rusia. A doua ei melodie a fost si mai si: “не оставляйте матерей одних“. Aici cred ca toti au stors cite o lacrima prin intuneric, cel putin, multi s-au regasit in acele versuri pe ei insisi sau pe mamele lor:
“Не оставляйте матерей одних,
Они от одиночества стареют.
Среди забот, влюбленности и книг
Не забывайте с ними быть добрее.”
Dupa 3 minute de nostalgie a urmat o piesa vesela, apoi pauza. Cind s-a deschis iar cortina a fost invitat in scena solistul de opera, Igor Turcanu cu piesa “De-as avea si eu o floare”. Cinta bine, dar emotiile pe care le reda un barbat nu se compara totusi cu ale unei femei. Mi-a placut doar faza unde versurile au ajuns la “I-as cinta Doina, Doinitza”. M-a impresionat si urmatoarea invitata, Virginia Sircu, cu “Pasii cunoscuti” la saxofon. Tare sexy imi pare o fata ce cinta la saxofon.
Eugen Doga
Urmatorii in program au fost Dan Bruma si Andrei Moroz la chitara (mi-a atras atentia si asocierea nostima de nume Bruma si Moroz), iar la muzicuta, insusi maestrul Eugen Doga.” Drumul amintirilor” se numea melodia. Foarte fina interpretarea iar notele se depanau, intr-adevar, asemeni amintirilor.
A urmat un Tango cu formatia de dansuri Codreanca. Fetele – foarte frumoase, in rochii negre cu volane rosii, si cu spatele gol – erau pe potriva acestui dans al pasiunii. Cu putina imaginatie le vedeai, pe undeva prin strazile Argentinei in ritmuri de: unu, doi, trei, patru, unu, doi, trei, patru…
A mai cintat si Liliana Solonei, solista Teatrului de Opera si Balet, iar doi artisti de balet – Cristina si Alexei Terentie – au dansat cu niste figuri acrobatice uimitoare.
Vitalie Advahov ne-a impresionat cu melodia “Piraiesul” la acordeon. M-am bucurat sa-i vad si pe baietii de la Acord interpretind un alt gen de muzica decit pop sau dance. Ei au cintat piesele “Ochiul tau iubit” si “Codrii mei frumosi”, melodii neasteptat de duioase si in interpretarea lor.
Apoi in scena a intrat un consatean de-al lui Gheorghe Urschi, doar ca el a luat-o pe alta cale – Metodie Bujor. E stabilit in Sankt Petersburg si de 11 ani n-a cintat in Moldova. Mi-a placut piesa “Pastrati iubirea” in duet cu Nelly Ciobanu – doua voci puternice si o asociera superba.
La final toti participantii la concurs au interpretat melodia “Orasul meu”. Apoi maestrul Eugen Doga a iesit cu un cuvint de multumire si cu un pic de campanie electorala. A zis : “de ce sa ma mai ascund cind pot sa zic clar : Eu votez pentru Chirtoaca”. Aici cortina a inceput sa se inchida iar microfoanele au fost deconectate (nu stiu cine a avut grija). Acest fapt nu l-a impiedicat pe Doga sa iasa in fata cortinei si sa-si continue discursul. Cam atit.3 ore s-au scurs pe neobservate.
In concluzie: am iesit cu emotii placute de la concert. Asemenea evenimente de cultura te fac sa privesti lumea cu alti ochi. Parca-ti pare ca totul e minunat in jur, oamenii sunt buni, sinceri si fara ginduri ascunse (asta pina la prima dezamagire care te readuce la realitate).
