“Animalele impart cu noi privilegiul de a avea suflet” Pitagora
Letty, privind cu jind prin geam
Asta, se pare, e o alta teorema a lui, care necesita demonstratie si care poate fi combatuta cu usurinta prin multe cazuri concrete.
De fiecare data cind ies cu Letty (catelul meu) la plimbare, ma rog sa nu dau de oameni din astia „cu suflet”, ca ii auzi: „ой, ой, забери его” – se vaita una care maninca seminte in fata casei; sau „завели тут собак”- striga o baba cu pisica-n brate; sau cu amenintari „не дай бог sa lipseasca vreo mita din ograda” – imi spune alta care a adunat toate pisicile din Chisinau si le hraneste la noi sub bloc. Nu-nteleg, cum poti sa iubesti pisicile si sa urasti atit de tare cainii. Daca te declari iubitor de animale, atunci fa-o pina la capat, sau, cel putin, respecta preferintele altora. Si asta acum, cind Letty are doar 4 luni, dar ce va fi cind va creste mare? Va trebui s-o scot numai noaptea? Nu zic, sunt foarte multi care o cheama, se joaca sau, cel putin, zimbesc cind ea alearga spre ei miscind codita in semn de salut. Totusi minoritatile astea „cu suflet” iti taie starea de spirit dis de dimineata.
Ce sa-i fac catelului sa inteleaga ca sunt oameni buni si sunt oameni „cu suflet”? Cum sa-i explici ca in oras nu-i necesar sa te saluti cu toti? Cum sa-i explici ca in ochii unora ea arata ca un tigru fioros si flamind? E inca micuta si naiva. …si, din pacate, nu-i pisica…
