Dragă Europa..

12 mai, 1945

Dragă Europa
Scriu dintr-o odaie a unei mănăstiri de prin preajma satului în care am trăit. Fratele meu a fost luat de către acei soldaţi acum câteva luni şi nu vrea nimeni să-mi spună ce e cu el. Mi-e frică. Mă tem că nu voi mai putea să-mi revăd familia. Tata e dus de jumătate de an. Mama spunea că-s pe „front” şi că „luptă pentru noi”. Eu nu i-am rugat s-o facă. Îi vreau pe toţi aici.. alături. Şi vreau acasă. Mama mi-a dat câteva monede şi m-a lăsat. A promis că mă vizitează… a promis!
De ce n-o lăsaţi să-şi împlinească promisiunea? De ce în fiecare noapte mă trezeam din cauza zgomotului de puşti? De ce nimeni nu vrea să-mi explice ce se întâmplă? De ce m-au părăsit toţi?..
sau..
scuzaţi că-s egoistă şi că-mi pasă doar de mine. Scriu, de fapt, ca să vă felicit cu sfârşitul războiului..
La mulţi ani, Europa!!!
C 9 мая Pоссия!

Cu Drag…
Hellen