Nu mai e vorba despre ceilalţi oameni, ce cred, ce vor, ce înţeleg, ce nu înţeleg, ce ştiu, ce nu ştiu. E vorba de mine. De mine, în tot egoismul meu, de care n-am profitat niciodată din dragoste, din milă, din bunătate. O să fiu rea, o perioadă. Nu-mi pasă, nu mai analizez, nu mai cântăresc, nu mai fac compromisuri- primesc ce îmi dă viaţa, fără planuri, fără teamă.
O să râd, până trece perioada de plâns. După aia o să râd ca atare. Dacă îmi doresc binele, dacă îmi doresc să fiu fericită, nu înseamnă că doresc rău altora. Îmi doresc să le fie bine, dar fără să-mi mai pese dacă fac ceva pentru asta sau aşteaptă mere mălăieţe. Egoistă, o perioadă, şi rea, şi nesimţită. Până trece perioada asta, iar eu pe lângă ea, strecurându-mă.
Filed under: de suflet:)
