Mulți se întreabă de ce moldovenilor nu le pasă cum se cheltuie banul public, cum se desfășoară reformele, care au fost rezultatele implementării proiectului finanțat, cu ce s-a terminat ancheta în cazul lui tovarășului P.
După mine ,există câteva explicații.
Lenea. Ne este lene să căutăm informații, să ne consolidăm și să facem presiuni. Ne este lene să cerem transparență și claritate. Ne este lene să ne informăm, ne este lene să fim insistenți, ne este lene să ne cerem drepturile.
Analfabetismul. Nu ne pricepem și nici nu vrem să ne pricepem cu ce se mănâncă economia, cum se implementează politica socială. Nu citim legi și regulamente, nu urmărim emisiuni unde sunt explicate anumite mecanisme, nu citim analize și rapoarte.
Indiferența. Avem mult prea multe treburi personale de rezolvat, pentru ca să ne ”pierdem” timpul cu astfel de ”nimicuri”. Ne doare capul doar de ce se întâmplă în ograda noastră, cât despre celelalte… vorba aia, după mine și potopul. Și mai gândim una, dar ce mie îmi trebuie ce-l mai mult? Lasă să-și bată capul alții…
Societății nu-i pasă de cum funcționează statul, și statul respectiv nu-i pasă cum o duce societate.
E simplu ca buna ziua: dacă societatea nu exercită presiuni și nu se interesează permanent cum este condusă țara, conducerea astfel capătă o stare de relaxare și independență exagerată.
Și uite așa, statul se preface că muncește, iar noi închidem ochii, și zicem ”Las că merge și așa” sau ”Mai rău să nu fie”.
Mi-e frică că o să ajungem la un moment dat când o să realizăm că e prea târziu, și cu ”Las că merge” nu va mai merge, iar din ”Mai rău să nu fie”, vom ajunge la ”Unde-i mintea moldoveanului ce-a de pe urmă?
