Anii, anii mei!Unde zburați ca păsările,De parcă v-ar fi frică undeva să nu întârziați?Ce vă așteaptă în față ?Chiar trebuie atât de tare să vă grăbiți?Eu nu vreau să mă grăbesc nicăieri...În inimă copilăria mai zburdă,Nu vreau să-i pun de azi  piatră funerară.Încă nu mi-am terminat povestea,Nu am găsit ce atât de mult am râvnit,Dar flacăra credinței încă nu s-a stins. Nu vreau să mă grăbescEu încă știu să zâmbesc:Soarelui, vântului, ploii și ierbii verzuiAnii, anii mei!...Să-mbătrânesc și să mă fac mai înțeleaptăVă rog!!!Nu mă stigați după voi...