Puțin subiectivism din partea unui fost participant la TEDx niciodată nu strică. Mai ales că mie personal mi-a fost foarte placut să citesc recenziile post-eveniment. Atunci lumea s-a străduit să fie diplomată, delicată, evazivă. Poate din cauza că au prezentat femei. Or, excesul de testosteron de la ultimul eveniment te obligă să fii necruțătoare:). Deci hai să le luăm pe rând și mai puțin.  

Nu comentez prezentarea pe care nu am văzut-o (Kyra Gaunt), cea la care am văzut doar finalul (Dumitru Alaiba), pe Jenea Arutin care n-a venit la eveniment și sunt foarte tentată să nu comentez prestația lui Kalman Mizsei, dar, totuși, am s-o fac. O prezentare neinspirată, neterminată, cu tentative eronate de a seduce publicul prin grafice banale și evoluția comparativă a PNB, Gini și ISD. Știind dificultățile organizatorilor de a face față problemelor de ordin financiar, mă întreb în ce măsură au fost justificate investițiile în acest speech. În lupta cumetrii versus notorietatea, primii câștigă indubitabil.

Vincent Noth și Dumitru Dediu au epatat printr-o engleză impecabilă, ținută perfectă, comunicare verbală și non-verbală excelentă. Vincent a vorbit foarte înflăcărat, pe potriva tipilor de la CNL, iar referințele lui la Cahul, copii, înmuiau inima. Dumitru a sărit de la un subiect la altul, poate mai puțin elegant, dar asta nu contează atâta timp cât oxymoroanele lui au rupt, iar fetele din public îl sorbeau din priviri.

Pavel Zingan și Cristian Ziliberberg, deși confundați grație numelui tipic românesc, au fost într-atât de diferiți, încât stau și mă gândesc cum este posibil acest lucru. Sobru, reținut, modest, cu un simț al umorului foarte fin, Pavel ne-a împărtășit visul său, de a da jos hotarele în lumea Internetului. Nu-i mare lucru, dar impresia care o lasă e foarte bună. Ceea ce nu pot să zic despre Cristian, care a riscat să se laude cu perfomanțele academice și ăsta a fost începutul lanțului de rateuri. Așteptări nejustificate la nivel de engleză, conținut, în special vizavi de modelele pe care nu le-a dezvoltat, sunt senzațiile care au rămas în urma prestației sale. Dacă nu erau oițele…

Sorin Hadârcă și Alexandru Zgărdan – cele mai cizelate prezentări, fără bâlbe, cu un mesaj bun și bine împachetat. Era evident că ținta nu am fost doar noi, dar și http://www.ted.com/.

Sorin, un economist modest, după spusele lui, este preocupat de faptul de ce nu ne reușește să construim o societate capitalistă. Sau o altă societate, dar care să ne ofere bunăstarea mult râvnită. Dacă prima pilulă nu a funcționat (socialismul), a doua nu funcționează (capitalismul), poate avem nevoie de a treia pilulă? Dacă Sorin nu ne spune numele ei, cel puțin ne sugerează ingredientele principale. Alexandru  este preocupat de problemele deomografice. Unul din puținii oameni pe care îi știu și care iau în serios prognozele ONU pe termen lung. Unele momente din prezentarea lui Alexandru îmi trezeau fiori. Nu știu ce-o fi asta – o tehnică oarecare de interacțiune cu publicul sau un exces de sinceritate, când se referă la familie, copii? Dar nu contează, atâta timp cât a funcționat excelent. Ambii ne îndeamnă să luăm atitudine. Unul prin a ne bizui pe noi, altul prin a ”colabora” cu alții. Dacă sa-i ascultăm și să le urmăm sfaturile, tare bine ar fi la noi, dar cu siguranță până la o schimbare de valori și mentalitate e cale lungă.

Vitalie Eșanu și Ion Grosu au fost speciali. Nu cred că le-a păsat foarte mult de formatul TED, cu precădere lui Ion.

Vitalie m-a dat jos cu citata Nataliei Eșanu, cu invențiile lui deocheate și mai puțin, și cu naturalețea și creativitatea specifică unui om care a reușit. Engleza ar fi știrbit din farmec, iar traducerea expresiei larg utilizate ”Mă rog” ar fi creat dificultăți translatorilor :) .

Ion…Nu contează cine a fost publicul țintă, dacă a demonstrat că ultimul prezentator nu este deloc dezavantajat dacă știe să ne scuture în așa hal. Am râs ca-n zile mari. Ar fi vrut el să fie luat și în serios, recurgând la tipi serioși, ținută mai sobră în anumite momente, dar, scuzați, nu a fost să fie. Un personaj care are atâtea gândăcei în cap, că limita de 18 minute și cerințele față de prezentare îl depășesc. Ce să-i faci dacă el însuși este ”a piece of interesting”.

În concluzie sunt inspirată, dar și puțin dezamăgită în urma Proiectului TEDx Moldova. Nu înțeleg spiritele care nu-și găsesc locul. Să organizezi așa un eveniment e un lucru serios, mai ales când nu ai bani, iar așa numiții sponsori te tot poartă de ici colea cu promisiunle. Iar participanții refuză să participe, uneori  în ultimul moment. Stresant, lucru pe care noi îl multiplicăm prin criticile ușurele și mai puțin. Asta îi descurajează pe organizatori. Din acest motiv, noi am putea să nu mai avem așa evenimente. Și asta ar fi un mare păcat.


Filed under: Lecturi de week-end