Poezia “CĂMĂȘILE” de Grigore Vieru:

A fost război.
Ecoul lui
Și-acum mai este viu.
Cămăși mai vechi, mai noi
Amară amintire de la fiu.
De-atâtea ori fiind
Pe la izvor spălate
S-a ros de-acum uzorul
Și, alb, bumbacul
S-a rărit în spate
Și nu le-a îmbrăcat de mult
Feciorul.

Cămăși mai vechi, mai noi
A fost război.
Ci maica lui
De ani prea lungi de-a rândul
Tot vine la izvoare:
Ea și gândul.
Și iar luând cămășile în poală,
De cum ajunge sâmbăta,
Le spală.
Căci mâine
Fac băieții horă-n sat,
Și fete multe-s:
Câte-n flori albine.
Și-atunci băiatul ei, cel drag băiat,
Cu ce se-mbracă, bunul,
Dacă vine?

Cămașa ta e la fel
Cu cea a soldatului,
Ah, firule de iarbă!
Cum de nu bocânești pământul cu talpa
Și tu,
Cum de n-ai și tu general
Fiind la fel îmbrăcat
Ca soldatul?
Cum de-ți păstrezi mirosul,
Frumosul tău miros de iarba?
Cum de nu miroși
A bocanc, bunaoară,

A bocanc mărșăluind?
Încotro, soldățeilor verzi,
Subțireilor?
Încotro țineți calea
Neauziți, nesimțiți?
Spre toamnă, poete,
Spre galbenul ei liniștit,
Generale!

Stau înfipte în glob
Săbioarele
Ca în pieptul pernuței
Acele.
Ce mai cârpim azi,
Omule?!
Cămașa verde
A verii,
Cămașa alba
A iernii,
Rupte și una și alta?!
Pamântul zdrențuit
De puhoaie,
Spintecat de cutremure?!
Sufletul rănit?!
Stau înfipte în glob
Săbioarele.
Și-aproape că
Nu mai e loc
Pentru pana poetului.

În ultima perioadă în mass media din Basarabia se dă o luptă aprigă despre semnificaţia zilei de 9 Mai, pe de-o parte unii vor să sărbatorească ziua Europei ca să fie cu un pas mai aproape de UE şi mai europenizati, iar ceilalţi vor să comemoreze ziua victoriei sovieticilor, unii zic a aliaţilor. Înainte de toate, să nu îi uităm pe strămoşii noştri şi să sărbătorim ziua românilor, Indepdenţa României la data de 9 Mai 1877, când prim ministrul Mihail Kogălniceanu declara oficial că suntem “dezlegaţi de legăturile noastre cu Înaltă Poartă şi prin urmare suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. Aceasta e ziua pe care trebuie să o comemorăm cu toţii, a strămoşilor care şi-au dat vieţile pe câmpurile de lupta de la Plevna, Griviţa, Opanez, Smârdan, Vidin. Câştigată cu jertfă a peste 10.000 de ostaşi, independenţa ţării avea să reprezinte un imbold moral pentru înfăptuirea Mării Uniri. Această jertfă pentru ca românii să-şi declare statutul lor de ţară şi naţiune de sine stătătoare şi nu vasală turcilor, nu ruşilor sau altor popoare cotropitoare.

http://video.google.com/videoplay?docid=4678251545058104771#

Independenţa României (purtând pe generic subtitlul Răsboiul Româno-Ruso-Turc 1877) este un film istoric românesc realizat între 1911 şi 1912. Acesta are drept subiect ilustrarea Războiului de Independenţă al României. Premiera a avut loc pe 1 septembrie 1912, la cinematograful „Eforie” din Bucureşti. Filmul a reunit o distribuţie de excepţie, în majoritate actori ai Teatrului Naţional din Bucureşti şi ai celorlalte mari scene din oraş. Cu toate neajunsurile tehnice şi umane ale vremii, a provocat o puternică impresie printre românii de pe ambele versante ale Carpaţilor.

http://www.youtube.com/watch?v=c8YDNpCX8q0&feature=related

http://www.220.ro/documentare/ROMANIA-In-Al-2-Lea-Razboi-Mondial/nmiH5RiwLE/