Refuz să arăt lumii asexualitateaunui corp ce se trece interiorizând defectece nu-i aparţin, ca şi când nimicnu s-ar fi întâmplat şi viaţa ar fi fost o acrimonie
Am ascuns păpuşile vechi din pânză în magaziatimpului, la adierea florilor de iasomieşi la aroma unei pruncii care şi acum îmi gângureşte,la mângâierea mâinilor desfrunzite ale mamei meleatunci când sorbeau lacrimile-mi impare
A închis ultimul bar de noapte şi a încetatsă-mi mai vândă, să pună preţ pe minciuni,condamnat să rămână o marionetă căreia, în mod fatal,coasa precisă a morţii îi va tăia toate aţele.
ESCONDÍ LAS VIEJAS MUÑECAS DE TRAPOEN EL DESVÁN DEL TIEMPO
Me niego a mostrar al mundo la asexualidad de un cuerpo que envejece interiorizando culpas que no le corresponden, como si no hubiera ocurrido y la vida fuera un sarcasmo de mal gusto
Escondí las viejas muñecas de trapo en el desván del tiempo, al socaire de los jazmines y del olor de una infancia que aún me arrulla, del afecto de las manos deshojadas de mi madre cuando enjugaban mis lágrimas impares
Ha cerrado el último bar de la noche y dejo de venderme, de poner precio a las mentiras, condenado a ser un guiñol al que fatalmentela certera guadaña de la muerte segará los hilos
