Ieri am nimerit în altă lume. Comparativ cu ședințele, conferințele, prezentările pentru funcționari, consultanți, donatori, societatea civilă, câteva ore petrecute cu bloggerii, e ceva. O experiență nouă, ciudată, întâmplătoare, pentru mine care vin de pe altă planetă. Aproape un specatcol, în sensul bun al cuvântului 
.
Oameni publici cu necesități se justifică în fața altor oameni publici cu cerințe. Unii ascultă atent, alții nu ascultă, alții se fac că ascultă, alții se fac că nu ascultă, dar toți înțeleg. Nu le scapă nimic. Moderat incisivi, informați, preocupați, educați și simpatici. Nu am idee cu ce altceva se ocupă, dar asta nu contează atâta timp cât împreună și individual sunt o forță. Poate prea tare spus, dar evidența empirică demonstrează acest lucru, în pofida criticilor aruncate frecvent în adresa lor.
Și încă o sclipire în creierul meu naiv de extraterestru. Bloggerii nu sunt altceva decât niște alegători alintați. Pe ei nu-i iai cu promisiuni generaliste, vorbe goale și praf în ochi. Dacă nu-i convingi, nu-i minus un vot, ci minus numărul de vizitatori care citesc și apreciază postarea despre gafele și ezitările tale și pur și simplu despre impresia generală pe care o produci prin ceea ce spui sau nu spui. Deci cu ei trebuie mai atent. Nu-i mare noutate, dar totuși dacă nu-i convingi pe ei, ce contează dacă te cred ceilalți, unicelulari? Ai ales calea ușoară, iar pseudoeroii se uită rapid. Sau, mai grav, nu se uită și atunci nu-ți ajunge o viață să-ți cureți imaginea. As simple as that…
Așa că mersi pentru o seară frumoasă .
P.S. Apropos, noi nu trebuia să plătim calmarii?
Filed under: De gândit Tagged: bloggeri, politică
