Carte editată de Fundaţia Culturală Poezia, Iaşi, 2011
Leons Briedis s-a născut în anul 1949. A studiat Filologia la Universitatea Letonă (1968-1970), apoi Filologia Română şi Spaniolă la Universitatea din Chişinău (1972-1974)*, perioadă care l-a marcat în mod special, precum remarcă însăşi poetul, dar şi exegeţii creaţiei sale: „...Şi este importantă Moldova. Leons Briedis a studiat la Universitatea din Chişinău. Această perioadă de viaţă nu doar a influenţat esenţialmente destinul său (din Moldova a revenit cu soţia Maria), nu doar i-a dat posibilitatea să înveţe limbile spaniolă, italiană, portugheză, română, dar şi posibilitatea de a cunoaşte nemijlocit bogăţia culturală şi poezia diverselor popoare; să traducă şi astfel să aducă o parte din această bogăţie în contextul culturii letone: traduceri din Tudor Arghezi, Petrarca, Lucian Blaga, Agostino Neto; să alcătuiască antologia poeziei din Moldova – iată doar câteva realizări în acest domeniu”. (Inta Ciacla, Riga, 1986).În anii 1977-1979 Leons Briedis a frecventat cursuri la Institutul de literatură „Gorki” din Moscova. Este poet, prozator, eseist, publicist şi critic literar, traducător din latină, engleză şi, în mod special, din limbile neolatine – română, spaniolă, italiană, portugheza, catalană. Autor al peste treizeci de cărţi originale (poeme, proză, eseuri, cărţi pentru copii), iar ca traducător a editat 48 de volume. Membru al Uniunii Scriitorilor din Letonia (1974), membru al PEN Centrului Internaţional, din anul 2008 – membru al Academiei de Ştiinţe al ţării sale. Pentru prestigioasa-i activitate literară i s-au acordat distincţii în Letonia (inclusiv, cea mai înaltă: Ordinul celor Trei Stele, 1999), Lituania, România şi Portugalia (Ordem do Merito Comendador, decoraţia supremă a acestei ţări). În prezent publică revista „Kentaurs XXI”, este directorul editurii private „Minerva”.Din limba română a tradus şi a publicat 21 de cărţi: Poveşti populare, Folclor pentru copii, Antologia prozei scurte a scriitorilor din Moldova, romane de Zaharia Stancu, proză de Ana Blandiana, Mircea Eliade, Antologia poeţilor din Moldova, poeţi romani şi din Moldova în cărţi aparte (Tudor Arghezi, Liviu Damian, Nichita Stănescu, Lucian Blaga, Ana Blandiana, Ştefan Augustin Doinaş, Gellu Naum, Ileana Mălăncioiu, Marin Sorescu ş. a.), precum şi nenumărate publicaţii în presa periodică.Este asistat, dar şi... „concurat” de soţia sa, Maria Briede-Macovei (născută la sudul Basarabiei, pe când avea doar doi anişori a fost deportată împreună cu familia în GULAG) eseistă, traducătoare din română în letonă şi de fiul său Adrians Briedis-Macovei, interesat şi de subiecte din istoria şi cultura românească. Chemat de subiect şi origini, tânărul poet, dramaturg, actor şi cineast vizitează periodic Chişinăul, a călătorit prin România, pentru a-şi redescoperi în adâncurile memoriei limba română pe care o vorbea pe când era copil.Unele poeme ale prietenului Leons Briedis, cu adevărat mare poet de pe tărâmurile chilimbarului baltic, european, le-am tradus din limbile franceză şi italiană, în alte cazuri beneficiind de variantele juxtalineare, în română sau rusă, ale colegului (poreclit, respectuos, de confraţii mai tineri: NAPOLeons BONAbriedis).
Leo Butnaru ___________________
*În realitate, lucrurile luaseră o întorsătură dramatică: în anul 1970, studentul Leons Briedis a fost exmatriculat din Universitatea din Riga drept element antisovietic, îşi caută refugiu în Moldova (republică sovietică socialistă şi ea), de unde, însă, în 1974 este expulzat, deoarece a refuzat să colaboreze cu KGB-ul („În caz contrar, trebuia să vă denunţ pe voi toţi”, mi-a scris Leons.). Ba chiar, mai târziu, a fost „rugat” să plece şi din Moscova, pentru aceeaşi poziţie în răspăr cu puterea oficială. Şi iată finalul de răvaş de la prietenul Briedis: „Am avut neplăceri şi cu securitatea română din cauza legăturilor mele cu Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Dorin Tudoran, Ion Caraion, Ştefan Augustin Doinaş, Norman Manea şi aşa mai departe...” Ce ar mai fi de comentat?... Briedis nu e doar un mare poet, ci şi un om de caracter.
SUFLET DE-A-NDOASELEA
întreaga viaţă mă simt stânjenitde parcă m-aş fi născutcu sufletul de-a-ndoaselea
nici ceilalţi nu sunt altfelînsă-n orice caz dânşii se simt confortabildeoarece s-au şi obişnuitcu această bizarerie predestinată de multă vremecare le-a devenit o chestiune nespus de fireascăde fiece zichiar bucurându-i
eu unulnu amce lereproşa
de asemenea şi eu mă grăbeam a mă naşteîncât fără să vreau mi-am îmbrăcat sufletul de-a-ndoaseleaşi iată că pe întreaga durată a vieţii salenimeni nu a reuşit să mi-l potrivească firesc
EU ŞI UMBRA CRUCII MELE
la începuturi eram atât de mulţicât firele de nisip în pustiu sau valurile-n mareori spicele în holdeînsă nimeni nu a reuşit să facă acest drum până la capătastfel că astăzi e deja inutilde a-i imputa cuiva cevadeoarece fiecare a procedat precum i-a dictat conştiinţaîncât nici Domnul Dumnezeunu are ce reproşa!pe acest drum al Golgoteiam rămas doar noi doi:eu şi umbra crucii meledeoarece până şi propria-mi umbră –la timp şi ascultătoare – a şi reuşit să se dea la o parte
ALBINELE METAFIZICE
nu zidesc casă şi nici poporul nu-l îndrum încotrovaci stau sub albele flori de salcâmtotuna fiindu-mi de sunt la Paris unde Sena curge pe-ndeletepe-alături de Notre-Damesau poate acolo unde străvechemocneşte lirica doină ce se trage din vremuride care deja nimeni nu-şi mai aminteşte
atâta timp cât îmi sunt dateatare senzaţii care în fiece primăvară ca nişte albine metafizice se afundă în flori de salcâmrăsună o melodie lină şi sincerăce-mi reînvie în memoriearse demulttoate punţile spre Patria mea
