”Buna ziua, dragi studenți. Deschideți conspectele. Astăzi vă voi vorbi (de fapt, vă voi dicta) tema nr 3: Gestionarea timpului și a stresului.”

Și se începe timp de patru ani stresul studentului, care zi de zi, scrie ca un cronicar, letopisețul managementului, politicii economice, microeconomiei și altor multe obiecte.

Așa numitele ore practice sau seminare, sunt leite cu cele de la școala, trebuie să spui o poezie, în vers alb, de câteva foi de caiet, pe care cu câteva zile înainte multstimatul profesor, conferențiar ți-a spus-o cu atâta gravitate și patos.

Am impresia, că cei din sistemul nostru mizează exagerat de mult pe imaginația bogată a studentului, de aia ni se bagă atâta teorie pe gât. De studii de caz, simulări, exerciții și probleme practice, discuții în grup, vizite la întreprinderi, puțini profesori au auzit.

Studentul proaspăt ieșit de pe băncile facultății, este ca un copil căruia i s-a povestit patru ani cât de dulce, frumos, gustos și caloric este batonul de ciocolată  ”Milky Way”, dar pe care niciodată nu l-a văzut în ochi, nu la atins, iar de gustat nici nu mai zic.

Profesorii deseori se plâng că studenții sunt lenoși, și așteaptă mura în gură. Păi dragii mei, nu tot voi, ne-ați deprins cu nărav, nu tot voi, ca să va ușurați munca de profesor, ați inhibat orice dorință a studentului de a merge și a căuta material, a analiza, comenta, a compara informația????

Spuneți-mi cât studenți după absolvire, pot face un bilanț, sau măcar pot să-l citească ca lumea?

Pe departe nu înseamnă că un student cu zece pe linie, va fi din start și un specialist bun. Pentru mine înseamnă ca el a învățat deseori pe de rost materialul predat de profesori.

Universitatea, mi-a dat cunoștințe, dar din păcate pot să zic că o mare parte din ele stau arhivate în creierul meu, acoperite de un strat de praf, depus în timp, pentru că de cum am dat colocviul sau examenul, acestea au și fost mutate în fișierul arhiva memoriei.

Am avut șansa să compar sistemul nostru cu cel olandez, fiind studenta unei universități din Olanda.

Cerul și pământul: nu există superioritate ierarhică între studenți și profesori, toți se tutuiesc, prelegerile sunt foarte scurte și clare, se discută doar punctele principale, restul studentul acasă caută, citește, analizează, un accent foarte mare se pune pe lucru în echipă și pe dezvoltarea abilităților, studii de caz, pe care le țin minte și astăzi (Harley Davidson), jocuri practice, evaluare obiectivă.

Tema seminarului de astăzi: Calitățile unui lider. Doritori sunt de a spune poezia în versuri albe???

Deci, după ce școala scoate pe bandă rulantă copchii stresați, universitatea, mai apoi îi convertește în niște teoreticieni și tocilari, ca mai apoi  companiile și întreprinderile să se întrebe: dar pe voi la universitate ce v-au învățat??

Gramatică, d-nule director, dar nică practică.