Dis-de-dimineață fie că incluzi televizorul, fie că deschizi un ziar, sau începi să citești știrile pe Inet, vezi același șablon, urmat practic cu o sfințenie și imitare oarba: primele știri sunt șocante, scandaloase sau apocaliptice.

Nu de alta, dar mă întreb oare de unde pornește trend-ul astă bolnăvicios al presei de azi de a scoate doar știri monstruoase. Eu personal sunt dezgustată de știri gen cine pe cine a omorât, cum a făcut-o, cine a mai fost violat, noutăți  despre certuri și bătăi, accidente, etc.

După ce citești sau vezi asemenea știri, zău că nu ți-a mai ieși din casa, iar ziua începe cu stângul, pentru că realizezi că lumea este crudă, violentă, agresivă, dreptate nu este, vine în curând apocalipsa, criza ne-a lăsat șomeri.

De la un timp încoace, principul ”Good news, no news”, este folosit as zice eu chiar într-un mod abuziv. Dacă stai și te uiți, ponderea știrilor într-adevăr bune, ce poartă un mesaj pozitiv, este tot mai mică.

Mă întreb uneori, chiar nu mai avem nimic frumos, bun, creștinesc să arătam la TV, să scriem în presă? Chiar numai rele se întâmplă pe lumea asta?

De fiecare dată, rămân uimită cu cât patos, se spune la TV că cele mai accesate știri, sunt acelea, în care este redată  tragedia, moartea, suferința oamenilor.

Nu știu, cum poți să te lauzi că ți-ai făcut rating pe nenorocirea altora???

Mă irită la culme, și faptul că jurnaliștii, ca niște ”ulii” se năpustesc asupra oamenilor îndurerați, cu scopul de a obține cu orice preț, o știre senzațională. Și de preferință, el să fie primul. Primul care va aduce știrea caldă-călduța, pentru ca apoi să ne fie adusă nouă, spectatorilor, cititorilor, deja dezgustați de aceste știri-bombă, cu umplutură de scandal.

În ultimul timp, rămân tot mai dezgustată de tam-tam-ul făcut din nimic, și exagerările, cu care jurnaliștii ”poleiesc” știrile, făcându-le mai tragice, mai dramatice , mai scandaloase decât ele sunt în realitate.

Eu una deja, schimb canalul, trec cu vederea de astfel de știri, sar pagina, pentru că sincer fie dis-de-dimineață sau seara târziu, vreau să văd binele, și nu răul. De mic copil, mi s-a spus că binele câștigă în lupta cu răul.

Păi de ce, astăzi, presa ne spune o altă poveste, dându-i forței distrugătoare toate șansele de a domina binele?