După ce am întâmpinat Învierea Mântuitorului la Cluj (vezi foto de ma jos), alături de alte câteva mii de credincioși, am luat calea spre una dintre cele mai frumoase orașe ale Europei – Viena.
Nu pretinde să fie „cel mai frumos oraș de pe planetă” și nu are afișe care să susțină acest lucru la fiecare pas. Dar are ce arăta, iar celor care au făcut ceva pentru acest oraș și oamenii săi le este cinstită memoria prin statui și monumente. Și sunt o mulțime!
Viena are construcții masive, imperiale, liniare și bine așezate. Acest oraș e ca un puzzle pe care dacă reușești să-l străbați cât de cât îți dai seama de ordinea instaurată aici. Iar ordinea vine nu atât de la clădiri, cât din mentalitatea și comportamentul oamenilor. La care se adaugă restul: curățenia stradală, transportul public (în care e o adevărată plăcere să circuli), așteptatul cuminte la semafor (chiar dacă nicio mașină nu trece pe roșu). Totul crează spațiul urban civilizațional care face orașele occidentale atât de diferite – și de care are atâta nevoie Chișinăul!
Evident nu pot compara Viena, unde mă aflu în aceste zile, cu „cel mai frumos oraș de pe planetă” sau „cel mai verde” – cum spun afișele din Chișinău (pentru a cărui fotoliu își rup limbile și mințile actualii candidați la primărie). Dar e la fel de evident că prea curând Chișinăul nu va arăta nici pe departe ca Viena! Civilizația se obține greu…
Revenind la orașul mustind de istorie și grandoare. Viena e o chestie de gust, arhitectural vorbind. Unora le place, altora mai puțin. Pe unii îi încântă, iar alții spun că bătrâna capitală imperială le obosește ochiul. Cert este că trebuie să o vizitezi. Dincolo de parfumul istoric pe care îl resimți la fiecare pas și verdele crud al numeroaselor parcuri de aici, înțesate de flori multicolore, pe mine m-a încântat ordinea acestui loc. Totul este calculat și bine pus la punct. Vezi asta și pe drumurile din Austria. Corectitudinea și curățenia, acumulate și educate cu perseverență, sunt o chestie națională aici. În plus, pentru oricine străbate această țară este clar că austriecii știu „să facă pactul cu natura”- cum spune un afiș de aici – și să tragă foloase. De la recoltele care arată impecabil până la giganticele mori de vânt… Iar șirul poate continua. La fel ca și drumul meu. Peste câteva zile vin cu alte impresii.
Găsiți și o galerie foto. Merită să o priviți.