La Chişinău, Nichita Stănescu a fost/ este (ce verb minunat: fosteste!) unul dintre cei mai veneraţi Poeţi Români, adică… Lumeşti (din Lume)… Pentru că Nichita a fosteste unul dintre Singularii ce s-au extras din pluralul Poeţi. Anul acesta Nichita s-a „întâlnit” cu prietenii săi, precum se vede din nişte fotografii. Întru poezia sa s-a plantat un pom (în faţa Casei Scriitorilor din Interriverania Prutonistreană). Precum vedeţi – aici – asta şi alte întâmplări întru memoria celuia care a scris: „Draga mea antichitate dintr-un secol viitor”. (Valabilă fiind şi varianta: „…dintr-un secol ce-a trecut”…)
l.b.
----------------:::::::::::::::-----------------------
Iar la Chişinău, în pofida "exegeţilor" anti-Eminescu, nu se poate să nu treci pe la Conu Mişu, atunci când îl sărbătoreşti pe Nichita Stănescu, precum se vede, aici, mai jos:
l.b.
