cu trupul ei dezgolit, asexuat?
Pe tine te întreb, prietene trist,
născut în patria patriarhală a primăverii.
Ploia-i perfidiă şi vântul ei avid
te-au lăsat fără de haină.
Ai ajuns să fii câine hoinar,
târând după tine părţi din propria-ţi blană.
- „Mergi de aici, potaie, pleacă
şi caută-ţi alt loc de pripas!..”,
îţi zic prietenii tăi de mai ieri,
surprinşi întru-un bar, „la o bere”.
Nu mai eşti om. La final de boemă,
ai preluat postura docilă de câine,
ochii lui galeşi şi mirosul specific canin,
iar toamna noastră este acum o mesalină.
***
¿A quien más atrae nuestro otoño,
con su cuerpo desnudo, asexuado? A ti te pregunto, mi triste amigo,nacido en la patria patriarcal de la primavera.
Su lluvia insidiosa y su viento ávidote han dejado sin propia ropa.Te has convertido así en un perro vagabundo,llevando encima partes de sus pieles.
- “¡Márchate de aquí, perro, lárgatey búscate otro sitio extraviado!”,te dicen tus antiguos amigos,sorprendidos en un bar, “tomando algo”.
Ya no eres un hombre. Al final de este bohemia,has tomado la postura dócil de un perro,sus ojos lánguidos y su olor especifico canino, y nuestro otoño es ahora una mesalina.
