Trupul tău plutind pe ape pustii,trupul tău plutind peste pământuri piramidale,pe linie dreaptă, fără de urcuşuri şi coborâşuri,înfăşurat în fâşia albă a absolutului,absolvit de orice obligaţii bizare,din cele ce plătesc tribut existenţei...
Atât a trebuit să trăieşti, probabil,pentru a păstra, intacte,
aripile pentru zbor, ereditare,plutind împăcat, cu toate păcatele lăsate deoparte,pe deasupra pământurilor şi apelor de cleştar, orbitoare,lăsând în urmă priviri pietrificate, piezişe...