Leneş, ca orice mister, aş arunca în urmă pietreCu mâna ta, desigur, femeie minunată,Ca urma ta să nască doar femei,Parnasul sa-ţi întindă verzi braţele de iarbă,De soare, Pyrrha, tu, femeia mulţumitoare,Sa întinzi în urma-ţi haremul meu de raze,Doar Parnasul sa-ţi împlinească tigrii paradisuluiDedus din atentatele uşoare la adresa mişcăriiŞi vulturii turbaţi de pulbere să bată aripaCu zgomotul ceţii alături.Ajută-mă, curtat de pedeapsă,Să mă grozăvesc cu lumina ochilor tăi!
El recibimiento de la poesía
Perezoso, como cualquier otro misterio, yo tiraría piedras hacia atrásCon tu suave mano, por supuesto, mujer maravillosa, Para que tu rastro pueda dar a luz sólo mujeres Y para que el Parnasse te estirare sus brazos de hierba verde, Llenos de sol, Pirra, tu, mujer agradecida, Que extiendes a tu espalda mi harén de rayos, Y sólo el Parnasse te cumple tus tigres del paraísoDeducido de los finos atentados ante el movimientoY que las águilas locas de polvorín resintonizan su aleteoCon el ruido de la niebla. Ayúdame, cortejado del castigo, A exponerme a la luz junto con tus ojos grandes!
