Din plictiseală mă uitam prin dulapul plin cu tot felul de foi, ziare și reviste. Am găsit aceste două strofe de poezie orientală care îmi amintesc de anii de studenție la USM. În primul an de facultate aveam în cap tot felul de idei, vise peste vise. O mare parte din ele le-am realizat. Altele rămân vise deocamdată.
În primele luni de facultate, pe lângă jurnalism mi-am propus să fac și actorie. Așa că într-o zi, după ore, m-am dus la Facultatea de Teatru. Am stat la ușă două ore așteptând să vină un regizor de teatru. Ne-am salutat. I-am spus ce fac și ce aș vrea să fac. El a zis: „Urcă pe scenă și spune o strofă dintr-o poezie”. Mi-a venit în minte poezia lui OMAR KHAYYAM – Robayate. Am recitat-o. I-a plăcut regizorului. Chiar m-a rugat să o scriu pe o foaie … După prima probă, am mai fost de două ori la orele de teatru și după aceea m-am orientat doar spre – JURNALISM.
P.S: Aceste două versuri de poezie orientală le-am învățat în cantina liceului, în clasa a 12.
Robayate (de OMAR KHAYYAM)
Noi nu vom ști vreodată ce ne așteaptă mâine.
Tu bucură-te astăzi ! Atâta îți rămâne.
Ia cupa și te-așază sub luna de cleștar,
Căci mâine poate luna te va căta-n zadar.
* * *
Un punct pierdut e luna, în haosul imens.
Toată știința noastră: cuvinte fără sens.
Om pasăre și floare sânt umbre în abis.
Zadarnic este gândul, iar existența – vis.
(Trad. de Gerge Popa)
Filed under: ACCES LIBER, PRIVAT Tagged: arta, Facultatea de Teatru, OMAR KHAYYAM, poezie, poezie orientală, regizor, Robayate