ÎNFLORESC COPACII-N CIMITIRE,
nu mai vine Veacul de Apoi.
Cine ar putea să îi întoarcă
pe cei morţi la viaţă, înapoi?

Să-i îmbrace-n alte haine, albe,
să le dea din bunurile lumii.
Cine ar veni să îi adune
pe cei morţi cu viii împreună?

Cine-i acel pe care îl aşteaptă
cu toţii, printre noi, ca să revină?
Cine-ar da viaţă visurilor lor
şi care este clipa oportună?

Aerul se umple de arome
şi albine vin la floare roi.
nimeni nu mai intră-n cimitire
să aducă morţii printre noi.

Doar pentru-o zi, doar pentru o clipită
să aprindă focul la morminte...
Putrezesc părinţii în pământuri
fără de lumină şi cuvinte.


LAS FLORES DE LOS ÁRBOLES HUMILDES
han vuelto otra vez en cementerio.
¿Quien va a reanimar a los queridos
para a verlos sanos y felices?

Vestirlos en los nuevos trajes, blancos,
y devolver sus merecidos bienes.
¿Quien va a adjuntar a los que viven,
de una vez, con todos sus queridos?

¿Quien va a realizar lo que soñaron  
y les daría todo que perdieron?
¿Quien es aquel que todos los esperan
y cual es el momento oportuno?

El aire se llena de aromas
y las abejas buscan a sus flores.
¿Quien va a regresar al cementerio
para traer a todos los queridos?

No es por mucho, solo por un día,
para poder saber de sus deberes…
Están tan cerca todos los queridos,
debajo de la tierra, sin palabras.