Ieri am ieşit cu aparatul de fotografiat în parc- zi frumoasă, cu aproape 20 de grade C. La un moment dat, un cuplu de indieni mă întreabă dacă e scump aparatul şi dacă aş putea să le fac nişte poze- pentru că nu au. Păreau atât de simpli, simpatici prin asta. Le-am făcut câteva poze şi, când le-am spus să se sărute- au zic că nu au voie.
Ok, mi-am zis. Probabil sunt de puţin timp împreună şi nu au voie să se sărute decât după căsătorie- ei bine, nu! Sunt căsătoriţi de 6 ani şi au un băieţel. Mi-au zic că nu au voie să se sărute în public, nici să facă alte gesturi tandre, decât în intimitatea lor. Ciudat, ne-am spune noi, cei care ne lingem pe boturi la fiecare colţ de stradă şi ne pipăim prin metrou.
La plecare, Saileela mi-a spus: “- O să te consider prietena mea din Birmingham.” În dimineaţa asta le-am trimis pozele pe mail. Sper să le fac un moment de bucurie, aşa cum mi-au făcut şi ei mie, ieri. Nu ştiu de ce sunt aşa, dar tare îmi sunt dragi oamenii care îşi arată emoţiile, iar prin asta te furnică la suflet.
Până la urmă, a pupat-o pe obraz. Ea s-a emoţionat, a roşit. El a luat- o de mână şi au râs împreună, de parcă ar fi comis o crimă, dar nu i-a prins nimeni. Am văzut atâtea cupluri sărutându-se, dar niciodată, până acum, n-am simţit că un sărut poate să însemne atât de mult, încât să-l păstrezi doar pentru tine şi partener, ca şi cum ar fi o avere. Este, o fi?
Filed under: My life in UK Tagged: a pupat-o, birmingham, casatoriti, cuplu de indieni, imi sunt dragi oamenii, importanta unui sarut, intimitate, lins pe bot, nu au voie, nu au voie sa se sarute, pipait la metrou, prieteni in birmingham, sarutul e o avere, stiati ca...?
