Să învățăm de la ei, japonezii

Citeam zilele trecute precum că sinistrații din Cotul morii, Sărăteni sau Nemțeni (sau alte sate care au fost afectate de inundațiile din lunca Prutului anul trecut) sunt nemulțumiți. Căci, dintre cele 560 de case promise a fi date în exploatare până-n iarnă (primul deadline a fost 5 decembrie), nici una nu a fost încă distribuită. Și aproximativ jumătate din acestea abia se află la stadiul de finalizare. Astfel, oamenii sunt nevoiți să caute adăpost pe la rude, unii încă se mai află prin școli cazați, etc.

Tot zilele acestea, căutam să văd ce se mai aude cu japonezii aflați fără adăpost de exact o lună de zile. Ei, nu mă așteptam, dar am fost foarte surprinsă să aflu că deja 45 de familii și-au putut duce lucrurile personale care le-au mai rămas la noile case temporare. Iar guvernul japonez a promis altele 60 mii de case. E mare diferență între casele temporare din Japonia, și cele construite de guvernul moldav. Dar totuși, operativitatea e ceva ce nu ne caracterizează deloc.

Mai jos am colectat câteva poze de pe net ale caselor temporare japoneze.

Casele au circa 30 metri pătrați și sunt dotate cu bucătărie și baie.

Nu e lux, și nici nu cred că e ușor de trăit ăn așa case mici, dar oare la nevoie cineva mai caută lux și variante? Nu. Mai ales japonezii, care sunt obișnuiți a trăi o viață în case-cutii.

Aceste case cică sunt oferite pentru o perioadă de 2 ani, fără chirie. Dar am fost la un muzeu în Kobe, unde ghidul ne-a explicat despre cutremurul din 1995, foarte puternic, dar nu ca acesta din 11 martie, desigur. Ne-a povestit că unele familii au reușit să plece din casele temporare peste 1 an chiar, iar cei care s-au descurcat mai greu, au stat mai mult. Cel mai lung termen fiind de 5 ani, până au reușit victimele să-și construiască sau procure noi adăposturi.

Desigur, în Japonia iernile nu sunt atât de friguroase precum în Moldova, și casele nu au nevoie de dotare termo. Dar chiar dacă ar avea nevoie, oare le-ar lua 1 an autorităților japoneze să ofere adăpost celor nevoiași?

Priveam la TV cum copiii se bucurau că vor avea o casă nouă, și nu vor mai fi nevoiți să doarmă în școală sau alte adăposturi temporare. Oare copiii noștri nu merită astfel de bucurii?