Când cineva îmi adresează întrebarea: “Eşti într-o relaţie cu cineva?” răspund: “Da, cu Vântul”. Lumea râde.. ei nu înţeleg )
Ei nu înţeleg că eu te iubesc. Pentru că tu eşti acela care porneşte valurile, tu mişti norii, tu manevrezi picăturile de ploaie, tu eşti dirijorul lanurilor de grâu. Eşti pentru mine ca Luceafărul pentru Cătălina. Deschid fereastra şi inspir adânc. o parte din tine pătrunde în mine. Îmi aduci mereu ca dar mirosul de prospeţime, îmi şuieri serenade prin rama ferestrei, ordoni crengilor să-mi bată ritmic în geam, îmi faci dezordine în gânduri şi-mi place să te ascult.
Însă îţi şi iert multe:
Îţi iert că atunci când îmi săruţi buzele, ele crapă.
Îţi iert că atunci când mă ţii de mână, ea mă ustură şi îngheaţă.
Îţi iert că atunci când mă îmbrăţişezi, mi se face frig.
Îţi iert că atunci când te joci cu părul meu, el se ciufuleşte.
Îţi iert că atunci când îmi şopteşti vorbe dulci la ureche, ea roşeşte.
Îţi iert că-mi faci trupul să sufere… pentru că în clipele petrecute alături de tine, sufletul meu regenerează…
Filed under: Terorizată de muză
