Trebuie să mărturisesc ceva. De o vreme încoace am încetat să înțeleg mesajele Celui de sus. Te obligă să faci un lucru, dar te provoacă să faci altul, contradictoriu. Nu intru în mari detalii. Și nu vorbesc de războaie, crime, maladii incurabile, victimele cărora sunt și oameni nevinovați, curați, credincioși.
Dar am niște nelămuriri mărunte, pe care pot să le împărtășesc cu voi. Am un prieten care nu crede în Dumnezeu, dar din când în când se roagă. Mantrele merg foarte eficient în cazul lui. E destul să spună Tatăl Nostru, că se încep problemele. Eu, pun o lumânare în biserică pentru sănătatea celor apropiați și peste câteva minute mi se fură portmoneul. Altă dată, plătesc slujba de 40 zile pentru sănătate și mă îmbolnăvesc rău de tot. Istorioare din astea se întâmplau și se întâmplă cu duiumul.
Și mă întreb, sunt oare tribute, sacrificii pentru a preveni ceva mai grav? Dacă nu mergeai la biserică, se intâmpla ceva cu adevărat odios? Poate nu ai fost foarte specific și Cel de sus nu prea a înțeles ce vrei? Ai vorbit prea încet și nu te-a auzit? L-ai prins într-un moment nepotrivit? Mă tem și să întreb…există oare? Continuu să cred că da, deși tot mai mult mă întreb în ce formă și dacă noi percepem corect ceea ce El vrea să ne comunice. În căutări, l-am descoperit pe Julian Barnes care m-a surprins prin ușurința de a discuta despre El. Printr-un potențial sinucigaș care analiza ce-l așteaptă dacă moare – dăcă tot nu crede în El și ajunge în ceruri, s-ar putea să-i fie rușine privindu-L. Deci trebuie să ia în calcul toate ipotezele posibile:
- Dumnezeu există.
- Dumnezeu nu există.
- Dumnezeu a existat, dar nu mai există.
- Dumnezeu există, dar ne-a abandonat pentru că: a) L-am dezamăgit ; b) Este un ticălos care se plictisește repede.
- Dumnezeu există, dar natura Sa și motivația Sa sunt dincolo de înțelegerea noastră.
- Dumnezeu există atâta timp cât există credința în el.
- Dumnezeu nu a creat Omul și Universul: doar i-a moștenit și nu prea are nevoie de ele.
- Dumnezeu a existat, nu mai există în momentul de față, dar va exista din nou în viitor.
- Dumnezeu nu a existat deloc până în prezent, dar va exista în viitor.
- Dumnezeu și Omul nu sunt acele două entități separate pe care ni le imaginăm noi, că legătura este mult mai puternică decât simpla existență a sufletului etern – frântura divină, cum s-ar zice – vârât într-un corp ce se aruncă după folosire.
- Omul este de fapt Dumnezeu, iar Dumnezeu este de fapt omul, dar o scamatorie ontologică oarecare, pe bază de oglinzi, ne împiedică să vedem lucrurile sub adevărata lor față.
- Există mai mulți dumnezei care: a) Se ceartă tot timpul și nimeni nu are grijă de prăvălie; b) Ei ar putea fi paralizați de un exces de democrație, ca Națiunile Unite; fiecare dumnezeu are drept de veto, prin urmare nimic nu trece de Consiliul de Securitate; c) Acea împărțire a răsputerilor le-a slăbit puterea, le-a slăbit capacitatea de a se concentra.
- Dumnezeu există și a creat cu adevărat lumea, dar este vorba de un prim proiect – o încercare ratată, cu alte cuvinte. Ar fi putut să distrugă această primă tentativă ratată, desigur, făcând-o bilă și dându-i un bobârnac în spațiul exterior, sub formă de cometă sau ceva, acolo. E un semn al mărinimiei Sale că nu a făcut-o. Desigur, și-a luat măsura de precauție ca să nu existe o eternitate – a aranjat în așa fel, încât peste o vreme pământul să cadă în soare și să ardă – în schimb, nu a ridicat obiecții ca noi să nu ne bucurăm între timp de drepturi provizorii.
- Suntem cu toții fragmente ale unui Dumnezeu care s-a distrus pe Sine la începutul Timpului. De ce a făcut asta? Poate că nu a mai vrut să trăiască, pur și simplu: era un zeu suedez, un Robeck.
- Nu există Dumnezeu, dar există viața eternă.
Nu am o ipoteză preferată, dar tot mai credibilă mi se pare versiunea cu proiectul. A venit timpul să cădem în soare? Să mă ierte cei pentru care doar prima ipoteză este cea valabilă. Și, eventual, El, dacă asta se confirmă.
Filed under: De gândit Tagged: credință, Dumnezeu, Julian Barnes
