Mergi pe drumul spre casă.Alături de tine  sunt părintele tău şi un frate.De după Dealul Teilor, aşa ca la începuturi, un soare uriaş răsare...Lumea cea mare e un tot întregcu sunetul vast al satului,iar frica de moarte îţi creşte în pieptca o floare oarecare, fără de miros.Vecinii se ceartă (sau poate că tac) după porţile lor uzate.Aproape de casă părintele-ţi zice:- „...Nu mai e mult şi ajungem la gazdă”.