De ce să citeşti doar mailuri cînd poţi citi romane? Oh bine, chiar aşa. Ghici ce promovează sloganul, împreună cu alte de ce-uri (sau nu).Ce caut eu într-o zonă care nu mă priveşte. Un posibil răspuns, ca de obicei, pe bîjbîite.Citesc romane, mă topesc după cărţile-cărămidă, acelea care atîrnă în geantă şi liniştesc mintea mea sentimentală, încrezătoare în Marele Roman, ea care, dacă nu ar crede că Marele Roman salvator există şi ar respira aerul crunt al realităţii cu cărţi teziste sau obscure sau visceralo-poetice sau snob-minimaliste sau...în fine, probabil s-ar duce naibii, de nu ar fi promisiunile romanelor.Dar citesc şi e-mailuri. Şi scriu multe. Scriem noi toţi romane prin e-mailuri, în timp real, cum se spune, uneori cu bună ştiinţă, alteori fără nici o bănuială. Un observator inspirat ar vedea în poveştile risipite pe internet acel roman în foileton. Un observator inspirat nu s-ar întreba de ce citim numai mailuri cînd am putea citi romane, pentru că ar vedea că diferenţa dintre ele o dă numai şablonul pe care îl foloseşti. De asemenea, el s-ar uita cu ochi mari prin cotloanele în care se ascund în ziua de azi romanul, poezia, muzica, inexplicabilul şi ar înţelege.