Acum, când s-a încălzit afară, fetele-cochetele, își etalează, pantofii frumoși.
Incontestabil, încălțămintea frumoasă este o slăbiciunea a multor femei.
Dar, uneori stau și mă întreb, merită oare banii, efortul și chinuirea picioarelor și a spatelui, pentru a purta o pereche de pantofi, care sunt absolut adorabili, dar care sunt atât de incomozi, și pe care odată încălțați, și după parcurgerea a 200 de metri, vrei sa-i scoți ????
Eu una, am renunțat la pantofii cu toc mare – mă refere aici la cei de peste 6 centimetri (pentru că însăși medicii ortopezi recomandă un toc nu mai mare de 6-7 cm), pentru că sincer chiar am zis că nu merită sa-mi chinui spatele și picioarele.
Vad acum pe strada, multe fete, care poarta pantofi superbi, dar care merg chinuit și obosit, cu o față semi-crispată, în spatele căreia se ascunde dorința: Doamne, când voi ajunge mai repede acasă???
Știți, care e cea mai mare bucurie a unei fete cochete, după o zi intensă? Să vina să arunce cât acolo pantofii pe care și-i dorea atât de mult acum o luna, și să încalțe pantofii de casa. Să-și cufunde picioarele în încălțăminte moale, de pluș, și să-ți spună: Câtă fericire!!!
Cunosc multe fete, care după ce au trecut și ele prin faza ”pantofii cu toc sunt cei mai cool”, acum au ajuns să poarte mocasini, pantofi cu toc mic, balerini.
Dacă picioarele ar putea vorbi, ne-ar spune acum: ”Bine că v-a venit mintea la cap acum, și nu la bătrânețe” 
