Că impasu meu mă stresează mai mult. totuşi. chiar dacă sună egoist.
Că atunci cînd ai de decis parcă toate pe lume şi încă atunci cînd ele se aranjează aşa drăguţ într-un cerc vicios şi oriunde nu ai apuca se pare că faci un cenzurat sau o oricum cenzurat. atunci timpul parcă stă în loc.
şi încă uneori nu mai ştii ce şi cum simţi. şi dacă mai simţi în general.
Zi de zi acelaşi gust galimîi te trezeşte. şi nu-i de la siropul pe care-l bei pe noapte cică pentru a te mai lua n mîini. E aşa un gust care să-ţi amintească: da te-ai trezit, da nu visezi, da n-ai rezolvat... şi poate încă, da - nu ştii cum...
În momente scurte rîzi şi te laşi prada timpului (care-ţi zîmbeşte şiret şi te îngroapă) şi zici fie ce-o fi. Apoi aşa cum mergi vesel dai în plină viteză într-un perete transparent. crush test !(iată de unde titlu matincă)
Şi încă, atunci cînd vrei să mîzgîleşti tot ce-ai scris pe foaie, relizezi imediat că altă foaie n-ai..
Şi vorba cîntecului, cu toate acestea pierzi cîte o iluzie-n zi.
Ei şi foarte bine, cît se poate de trăit în iluzii..
(ce final neponiatnîi :S )
.
