Nimeni nu este perfect. Perfectiunea celuilalt o cream noi in mintea noastra - admiram calitati, negam defecte. Iar daca gresim este firesc. Nu ne-am nascut sfinti sau cu gura legata, avem dreptul la parere, avem dreptul sa vorbim.Vreau o lume perfecta, dar nu imi sta in puteri sa o creez, nu pot sa multumesc pe toti, si nu toti pot sa ma multumeasca pe mine. Asa e viata, uneori trebuie sa inghiti in sec, sa rabzi; alteori te sufoci, arunci cuvinte, declansezi certuri fara sa-ti dai seama. Si cea mai mare problema este ca unora le pasa iar altii sunt total indiferenti. Cum poti sa impaci doua astfel de categorii? De ce unii, fiind pasatori, trebuie sa creeze idei si scuze in mintea lor pentru a ma impaca cu ceilalti si cu sine in primul rind, in timp ce altii nici nu constietizeaza greseala lor?
Pina la urma viata e nedreapta cu cei drepti.
