Sunt o iubitoare de animale, mai ales cand inca sunt micute.Insa , recunosc ca nu toate imi cad dragi inimii.Nu-mi plac hamsterii, si cat de cochete , pufoase si gratioase nu ar fi pisicile – nici ele nu-mi plac.
Aici, pe bloguri am intilnit persoane ce-si alintau si dezmierdau animalutele cu mare placere. E o alinare, o afectiune asupara unei vietati.
De mai mult timp ma gandeam ce animal sa-mi achizitionez; sa pot sa-mi acord acel timp de a avea grija si responsabilitatea fata de el. Si m-am hotarit. Doi pufosi iepurasi, pe care ii ador.

Dimineata cand ma trezesc, incep sa le vorbesc cu multa dispozitie, sa le dau ceva de rontait, pina vin de la serviciu.

Cand ma intorc,
de la usa incep sa le zic ”bine v-am gasit”, si deodata merg la ei sa-i vad, sunt doi copilasi mici, nu?! Cu toate ca iepurii se cred a fi animale fricoase si sperioase,cu reactii rapide, – astea au reusit sa se adapteze in compania omului.( si nu numai
)

Cred ca au inteles si ei ca sunt prietenul lor. Sunt blinzi si cuminti, lasandu-se cu pace, sa fie mangiati si sa li sa se vorbeasca cuvinte alintate pina adorm in bratele mele.

Adevarat a zis Pitagora ” Animalul imparte cu noi privilegiul de a avea suflet”….
Filed under: autenticitatea vietii