Dacă am si avut cu adevărat noroc, în viaţa asta, o pot spune cu siguranţă ca la vecini „buni”.

In câte blocuri nu am locuit, întotdeauna acest noroc nu m-a părăsit.

Din toate părţile posibile, fie de la nord, adică de sus,   de la sud, etajele de jos, vest sau est, vecinii cu sfinţenie, au încercat sa-mi creeze cele mai „bune” condiţii de trai, pe care le pot oferi nişte oameni cu care împarţi acelaşi bloc.

Vecinii mei de sus, au un ritm de viaţa cu totul şi cu totul aparte de ceilalţi colocatari. Pe la 4 dimineaţa, când majoritatea oamenilor văd vise colorate şi se bucura de mult doritul somn, după o zi tumultoasa, dragii mei vecini îşi aduc aminte că nu au discutat până la urma în seara precedentă, şi se apucă să clarifice situaţia, certându-se ca la uşa cortului, colorându-şi discursul cu tot felul de argouri şi cuvinte obscene, însoţite de o tonalitate şi un volum sonor, suficient de mare ca să fie auziţi şi de ceilalţi locatari ai blocului.

 

Mă tot frământa încă o întrebare: ce are gospodina de sus sau din ce considerente pune maşina la spălat la 12 noapte? O fi energie mai ieftina atunci, ca în Olanda, şi noi restul populaţiei Moldovei nu ştim? Rămâne un mister pentru mine.

 

Vecinii de jos, tot au zile când îmi oferă un confort sporit al condiţiilor de trai. Vara, când te sufoci de căldura fie zi, fie noapte, şi nu poţi dormi decât cu ferestrele deschise, vecinul de jos face partide de belotă sau cine ştie ce joc de cărţi, cu comentarii super asurzitoare, cu mare tam-tam, cu pauze  lungi de fumători, etc. Într-o noapte chiar îmi ziceam: se va termina în curând, cât oare pot juca cărţi, n-o sa stea până dimineaţa doar?

Şi ce credeţi? Era ora 6 dimineaţa ei nici gând să termine paranghelia-festinul-reuninea jucătorilor de cărţi. În următoarele zile cedam, pur şi simplu mergeam in alta parte sa dorm.

Dacă poluare fonică îmi este garantată zi de zi, păi nici de poluarea cu tutun nu mi-a fost dat să scap. Am nişte vecini, care am impresia ca fumează cele mai ieftene ţigări posibile, care emana un fum greu de respirat. Pe lângă toate acestea, vecinii nu uita cu regularitatea sa iasă sa tragă câte o ţigara, ca nu cumva noi cei nefumători sa inspiram si o gura de aer curat, dacă aşa ceva mai exista într-un oraş poluat!

La Bucureşti, ce sa zic, am nişte vecinii la est care-ţi fac nopţile albe-gri. Într-o noapte, m-au sculat nişte sunete si oftaturi, care deşi eram de pe somn, mă duceau cu gândul la o orgie, din aia sănătoasa. După ce somnul a fost alungat definitiv, unul din cei trei participaţi ai orgiei amoroase, i-a făcut un compliment de toată frumuseţea celuilalt : Mă, boule, ce-ai făcut? Pe semne, ca nu prea a ştiut cum e treaba cu regulatul…

Mda, dar asta nu e tot. Băieţii înflăcăraţi, tineri şi  neliniştiţi, în altă noapte au organizat o vizionare a clipurilor pe Inet, cit e noapte de lungă, cu comentarii care şi mai de care colorate şi însoţite de superbe „bijuterii” de cuvinte obscene. Nu exagerez, dar intr-un minut unul din ei, a repetat cuvântul „pu…ă” de vreo 10 ori! În toate variantele posibile…

Şi cum să mai visezi frumos după asta?

Nici la spital lucrurile nu sunt mai roz. Deoarece, toate clădirile construite au o izolare fonică foarte proastă, poţi memoriza discursul de la început până la capăt a colegului de la salonul vecin. Aşa mi-a fost dat să ascult într-o seara, lecţie despre creşterea vitelor si agricultura României, şi un sforăit interminabil.

Nu mai vorbesc de faptul, că deşi peste tot scrie orele când trebuie să fie linişte, în acele perioade este tot, numai linişte nu e – pentru că pe Mioara a sunat-o fiica Crina, şi şi-au povestit una alteia a fir şi păr ce au făcut, ce au mâncat, ce a discutat cu cutare şi cutărescu, ce face căţelul, viţelul etc. etc., pentru că vecina vrea sa vadă următorul episod din telenovela ei preferata la TV şi dă sonorul tare.

Toţi vecinii mei, au grija să nu-mi pierd vigilenţa şi simţul realităţii, şi să cred cumva că liniştea, pacea, confortul sunt atât de accesibile. Ba nu , nu este, si nici nu va fi până când aroganţa, si mai ales NESIMŢIREA vor fi la putere.

Dacă ar fi o asociaţie împotriva vecinilor „buni” eu aş fi prima care m-aş înscrie. Pe bune!

Mă gândesc oare un business cu buncăre nu ar fi profitabil, în timpurile noastre? Cel puţin acolo ai garanţia, ca izolarea fonică e bună!