1. Să ţii minte întotdeauna ce bancnote dai atunci când procuri ceva, de dorit e chiar să spui în voce că dai 500 sau 1000 de rupee. Mi s-a întâmplat o dată în Turcia dar acum şi în Jaipur (India). E un caz puţin mai neplăcut dar din care am ieşit cu bine. Vânzătorul a numit costul produsului, i-am dat o bancnotă mare de 1000 rupee (15 euro) şi trebuia să-mi dea rest aproape 900 rupee. Acesta, însă, mi-a zis că i-am dat doar 50 rupee (bancnota e de aceeaşi culoare ca şi cea de 1000). El nu ştia că ţineam minte foarte bine ce bani am şi că dădusem mia pentru a o schimba totodată în bani mai mărunţi. Nu a recunoscut şi avea să nu-mi returneze banii dacă nu era cu noi un localnic. Banii i-am recuperat. A fost unicul caz de acest gen care mi s-a întîmplat în India, în Turcia să ai grijă mai mare, acolo mult mai des ţi se poate întâmpla.
2. Domnişoarelor şi doamnelor le recomand în metrou să calatorească în primul vagon al trenului, în care pasagere sunt doar femeile. În orele de vârf n-o să aveţi, astfel, neplăcerea nu doar să fiţi privite insistent dar nici atinse “întâmplător”. Acum un sfat tuturor, în orele de vârf nu mai aşteptaţi următorul tren deoarece el va fi la fel de plin ca şi precedentul.
3. Sistemul de schimb valutar din India este deosebit, chiar incredibil. Cursul valutar depinde de la o persoană la alta şi de suma pe care vrei s-o schimbi. Dacă vrei să schimbi 100 dolari sau 100 euro, aceasta este considerată o sumă destul de mare aşa că primeşti un curs cât de cât bun. Dacă zici că ai de schimbat 20, 50 dolari – aşteaptă-te la un curs mic. Mai mult decât atât, atunci când este vorba de sume mari, casierul trebuie să-şi contacteze şeful pentru a primi verdictul/cursul final. În Agra banii i-am schimbat la recepţia hotelului în care stăteam. Casierul şi-a sunat şeful, i-a zis suma, acela a numit cursul, casierul ne-a întrebat dacă suntem de acord cu acesta, noi am zis că da. După care, casierul ne-a condus la şeful care avea birou cu scaune din piele (la fel era şi geaca lui) şi acela, din propriul buzunar, a scos banii şi ni i-a dat în schimbul dolarilor.
4. Stai cât mai departe de maimuţe.
5. Ai grijă cum traversezi strada şi niciodată sa nu-ţi treacă prin cap să urci la volan chiar dacă poţi conduce pe stânga. India, ca şi jungla, are regulile ei!
6. Nu suporţi mâncarea pipărată? Nu-ţi fie frică, primele zile ne găseai doar prin fast food-uri! Nu rămâi flămând, doar să ai grijă că unele meniuri ale brand-urilor celebre sunt ajustate la gustul indienilor şi te poţi trezi în orice moment cu un burger pipărat. Iar dacă întrebi din timp dacă-i pipărat şi-ţi zice că nu, asta nu înseamnă că aşa şi este. Aşteaptă-te la o surpriză iute.
7. Nu te enerva dacă nu ţi se aduce comanda la timp, dacă sunt încurcate comenzile sau pe cec nu e scris ceva corect. E normal, în orice oraş al Indiei vei da peste deservirea indiană. Te deservesc cu mult respect şi se străduie dar oricum ceva încurcă. La finele călătoriei nu ne mai miram şi mâncam deja ce ne aduceau.
8. Dacă după o anumită perioadă petrecută în India vei avea nevoie de o gură de aer, mergi în unul din mall-urile oraşului în care te afli. În Delhi, spre exemplu, am găsit un mall extraordinar care se numeste Promenade. Mă închin în faţa ta, civilizaţie! După această pauză iar vrei în adevărata Indie.
9. Aici înveţi repede arta negocierii şi actoria. Daca intri în bazaar fii gata să joci teatru. Vânzătorul se va uita la tine două secunde, de parcă încearcă să-şi aducă aminte preţul. De fapt, el analizează semnele pe care le primise din prima clipă: mimica feţei tale, interesul pe care-l manifeşti faşă de produsul ales, cât de naiv pari ş.a. Urmează preţul, care este mic pentru noi, dar, totuşi, prea mare căci acesta poate fi micşorat de 5 ori, cel puţin. Aşadar, dacă zice că eşarfa face 800 rupee, porneşti în acţiune faţa nemulţumită, îi zici un Thank you şi pornesti spre uşă. Fii gata că din urma ta va alerga acuş cineva. Este vânzătorul, acum e gata să-ţi asculte oferta, a înţeles că nu eşti disperat după eşarfa aia, deci, te poate pierde. Iar în jur, nu uita, sunt atâtea magazine cu exact aceeaşi marfă. Eu le ziceam din start că mai mult de 100 (uneori 150) nu dau. Următorul pas conform scenariului – vânzătorul râde şi zice că oferta mea e de râsul găinilor. Şi urmează lovitura ta finală! Zîmbeşti şi zici la revedere. Crede-mă, dacă nu aleargă acest vânzător după tine şi-ţi spune că este de acord atunci următorul vânzător o va face la sigur. Aşa am făcut eu cumpărături la preţuri de 1-3 euro pe orice: rochii, eşarfe, suveniruri, ceaiuri, dulciuri etc. De fapt, costul real al lucrurilor procurate e şi mai mic dar n-o să coborîm într-atât pentru câţiva cenţi. Să-i ajutăm să facă ceva bani.
10. Adresează-te cu respect indienilor. Ei te tratează cu respect şi admiraţie dar cer de la noi măcar numai respect. Cineva din noi s-a adresat în grabă unui trecător întrebând dacă e departe un templu. Ne-a făcut observaţie la lipsa cuvîntului “please” în întrebare după care foarte amabil ne-a explicat cum să ajungem la templu.
