Astăzi am motive de a nu încăpea în pene de mare bucurie. Am însoţit zborul de testare a două colege din generaţia net la prima lor activitate profesională  în teritoriu. Atât Catiuşa Dmitric cât şi Viorica Antonov, ambele specialişti principali în serviciul Dezvoltare în Biblioteconomie, BNRM, au mai făcut câteva rotocoale în jurul cuibului, încercându-şi aripile la prezentările din cadrul Conferinţei Tinerilor Bibliotecari, BNRM şi chiar şi-au încercat puterile de la tribuna unor activităţi de nivel naţional. Astăzi, însă, au fost la primul lor zbor în afara cuibului, şi-au încercat aripele în calitate de formatori la un atelier profesional cu participarea celor mai pregătiţi bibliotecari din bibliotecile publice şi bibliotecile  din învăţământ din raionul Orhei. Tema atelierului  a fost „Utilizatorul 2.0: competenţe şi abilităţi pentru Biblioteca şi Bibliotecarul 2.0”, motiv pentru care cei 42 de bibliotecari, care au participat la atelier au fost selectaţi de către doamna Lidia Sitaru, directorul Bibliotecii Publice Raionale Orhei din bibliotecile, care dispun de tehnologii de informare şi comunicare. Au fost, de asemenea, invitaţi bibliotecarii, care  au acces la tehnologii acasă, în şcoli,  la primării etc. Pe feţele celor prezenţi s-a văzut foarte bine, că unele momente erau, încă, destul de străine de înţelegerea lor. Nu pentru consolare, dar şi pentru noi a fost la început, când pregăteam Seminarul Naţional al managerilor de biblioteci publice cu genericul  „Biblioteca 2.0 – o nouă generaţie de servicii bibliotecare”. Ludmila Pânzaru, care a vorbit despre „Biblioteca 2.0: câteva lucruri necesare pentru a deveni Bibliotecar 2.0” a recunoscut că au fost momente, când simţea foarte clar, că auditoriul nu reacţionează la cele expuse. Greutăţi inerente perioadei de început. Dar i-am asigurat pe toţi cei prezenţi, că atunci când vor învăţa tehnologiile şi vor putea învăţa şi pe altii să le folosească, se vor privi cu alţi ochi şi tot cu alţi ochi  vor fi priviţi de utilizatori.

Un lucru care sper că am reuşit să-l inoculăm celor prezenţi este faptul, că utilizatorii şi serviciile pentru utilizatori vor fi în toţi anii care  vin raţiunea de existenţă a bibliotecii. Pe tot parcursul anului 2011, bibliotecarii trebuie să facă eforturi pentru a le aminti utilizatorilor că biblioteca există şi că le poate fi de folos.  Nu a fost un atelier profesional uşor, dată fiind tema atât de complicată. Dar a fost unul deosebit de util.

Am simţit că zburătoarele noastre au avut emoţii. Şi eu am avut. S-au descurcat de minune. Au prezentat comunicări alături de specialişti de mare forţă şi vocaţie, cu o pregătire profesională excelentă, Tatiana Coşeri şi Ludmila Pânzaru, directori adjuncţi ai Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu”. S-au încadrat în peisaj. Nu ne-a stricat afacerea nici diaproiectorul care  se cam juca cu noi şi când vroia lucra, când  nu, se deconecta automat, când iţi era lumea mai dragă. Iar dacă acesta te dă de gol în timp ce vorbeşti despre Biblioteca 2.0, Utilizatorul 2.0 şi mai ales despre Web 2.0, eşti mort. Le-am explicat celor prezenţi, că tehnologiile te pot da de sminteală în cel mai nepotrivit moment şi atunci nu ai decât să afişezi pe faţă un zâmbet de milioane  şi să te descurci cum poţi în aşa fel, încât  utilizatorul nici să nu observe, că eşti în stare să dai cu echipamentul în cauză de toţi pereţii. Zburătoarele noastre au avut noroc. Diaproiectorul a avut supărări numai în relaţiile cu mine şi Ludmila Pânzaru. Culmea că Ludmila este cel mai versat specialist în tehnologii pe care îl are Biblioteca Municipală „B.P.Hasdeu”. Treacă de la noi.

La final colegele mele au semnat primul lor certificat în calitate de formator de nivel naţional. N-au arătat pe faţă dacă au fost sau nu mândre  de întâmplare. Eu am fost. M-am simţit bine între două pereci de aripi nou nouţe şi atât de pregătite de zborurile, care nu se vor lăsa aşteptate. Sper că mă vor lua şi pe mine. Încă mai suport înălţimile.

În zilele care s-au scurs de la ediţia aniversară a Simpozionului Ştiinţific Anul Bibliologic, ediţie care mi-a lăcat în suflet o tristeţe de moarte, m-am întrebat, cum vor arăta următoarele ediţii ale acestei manifestări ştiinţifice, care a adus atâta onoare Bibliotecii Naţionale şi dacă colegii mei tineri, care abia încep numărătoarea anilor bibliologici sunt pregătiţi să ducă şi dacă vor vrea să ducă povara spre alte aniversări. Azi am primit dovada că sunt pregătiţi. Cât priveşte faptul, dacă vor dori să o ducă, aceasta depinde de atăţea factori… iar aceştea  nu depind de voinţa noastră. Mă întreb dacă aripile sunt compatibile că  rădăcinile? Pentru că le-aşi dori colegelor mele înaripate şă prindă  rădăcini şi după fiecare zbor să se întoarcă cu bucurie acasă. Vera Osoianu


Filed under: formare profesionala continua