Ies din casă de fapt să mai respir şi mă amuză şi întristează ce văd.
Două bătrîne stau cuminţi pe banca de lîngă casă şi bolborosesc sub nas de parcă ar spune rugăciuni, cu siguranţă despre cît de grea e viaţa, cît au de plătit pentru facturi şi unde le sunt acuma copiii.
Pe partea cealaltă a străzii, trei studenţi abia de-şi cară proviziile pentru săptămîna care vine.
La semafor o fetişcană se priveşte cu admiraţie în oglindă şi trage cu coada ochiului să vadă de-o observă toţi în E-classul cu numere generice K OW 999 (de-ar fi învăţat la şcoală, nu mai şedea aşa mîndră). Porneşte apăsat încă la galben şi nu cedează trecerea ambulanţei, clasa autoturismului nu-i permite să cedeze trecerea altora.
Merg mai departe îngîndurată pe drum şi aşa cum mă uit la un PECO petrom analizînd ce business profitabil e acesta în MD, că noi doar avem ce alimenta, deci aşa căscată pe dealuri cum merg, calc într-o groapă pe drum de mai s mă răstorn şi deja mă gîndesc că numai la noi probabil se merge cu discuri la 18 pe aşa drumuri.În plină stradă se tăvălesc două sticle cu un lichid roşu. În sumă fac trei litri de substanţă dezinfectantă şi drept mare coincidenţă s-au pierdut tocmai lîngă căminele colegiului de informatică.
Nu departe, lîngă bloc 3 flăcăi, unu c-un buchet de flori. Rîd şi scuipă, vorbesc în gura mare nişte prostii de ţi se ofilesc urechile despre cum le vor fute diseară pe proastele celea.
Un nene se giugiuleşte la telefon probabil cu amanta, de ce ar mai fi îngheţat la balcon pe aşa vreme. Într-un moment îl cheamă în casă o copilă blondă.O bătrînică numără bănuţii din batistă în rînd la magazin.
Două fetiţe de vreo 14 fumează în spatele unui ghişeu. Au nişte priviri pustii de parcă-s trecute prin viaţă în tot sensu.
Nişte bărbaţi, dacă pot să-i numesc aşa, beau lîngă bar şi abia de se ţin pe picioare.
De undeva adie a frigărui în postul mare. Iar dintr-o sală de banchete se aude muzică de prost gust şi kef în toată firea.
Multe altele mai văd care-mi stîrnesc nedumerire, rîs şi milă.
Dar cum mi-am umplut cizma de apă merg grăbită acasă şi nu le mai observ.
Nu ştiu dacă mai sunt capitale europene în care poţi să te umpli de jale glod pîn la coate după o ploaie de-o oră, dar ştiu că şi din noroi uneori naşte viaţă.
