Fiecare popor are specificul său, si venind vorba despre șefi, am hotărât să fac o mica radiografie a fenomenului ”șeful moldovean”.
Toată lumea știe, regula: șeful are dreptate. Boss-ul moldovean va aplica în tocmai această regulă. Subalternii, nici nu trebuie să crâcnească – orice ordin nu se discută, se îndeplinește, ca în armată.
Șeful se consultă cu tine, dar face tot pe-a lui. Și cum poți să-l acuzi că este autoritar, când el te întreabă ce crezi despre una alta, îți cere o sumedenie de analize inutile, nu știe singur ce vrea, si cere ceea ce nu există sau vrea peste noapte să fie inventat.
Șeful moldovean cere dedicație cu trup și suflet cauzei sau activității pentru care lucrezi – nu contează că ai obligațiuni de serviciu pe 2 pagini, că ai și tu viața personală, că trebuie să mai ieși și sâmbăta la serviciu, și că primești pentru asta un salariu că-ți ajunge pentru rutieră și ceva mâncare, el vrea dedicație!
Șeful este întotdeauna serios cu subalternii, are un aer autoritar și vajnic.
Șeful când vorbește, nu trebuie întrerupt.
Șeful, nu poate ieși din rolul de conducător, nici când vine acasă: el tot încearcă sa-i ”stroiască” pe toți membrii familiei, se enervează atunci când ăștia nu-l ascultă și fac cum vor ei, când nu i se acordă atenția necesară și nimeni nu-i face pocloane.
Șeful când se odihnește tot șef rămâne – totul trebuie să fie planificat din timp, dacă nu merge conform planului, responsabilul este chemat ca să răspundă de ce s-a întâmplat una ca asta și să tragi concluziile necesare.
Șeful învață pe toată lumea, în același timp lejer încălcându-și propriile motto-uri și reguli de viață impuse celora din jur.
Șeful se crede întotdeauna plin de importanță.
Șefului îi place să-i cânți ode și să-i reciți poezii, cât este de brav, just.
Șeful moldovean este și el om, cum îi place lui să spună, dar cum zicea G.Orwell în ”Ferma animalelor”: Toate animalele sunt egale, însă unele animale sunt mai egale decât altele…
