Talentul politic l-a ajutat pe Lenin sa profite de criza interna a imperiului tarist si de nevoia de schimbare resimtita in societatea ruseasca (mai ales la nivelul elitelor), concretizata în revolutia burgezo-democratica din februarie 1917, în urma careia a fost instaurat guvernul Kerensky, un guvern burghez de orientare liberala. De asemenea, el a profitat la maxim de înfrângerile armatei ruse în primul razboi mondial, de dezorientarea soldatilor (în marea lor majoritate – tarani), care doreau terminarea razboiului si întoarcerea acasa. El a promis "muncitorilor, taranilor si soldatilor" (soldatii find tot muncitori si tarani!) putere politica, sub forma sovietelor, proprietatea asupra fabricilor si a pamântului, precum si iesirea Rusiei din razboi. Acelasi talent politic l-a ajutat sa faca aliante profitabile cu o gama foarte variata de miscari politice (de la social-democrati, la... anarhisti); stia sa spuna fiecaruia ceea ce vroia sa auda, sa promita fiecaruia ceea ce-si dorea...
Cultura filosofica si pregatirea teoretica în domeniul politic l-a ajutat pe Lenin sa înteleaga lucrarile lui Marx si Engels pâna în cele mai mici detalii. Nu cred ce spun unii autori, ca Lenin nu l-ar fi înteles pe Marx. Eu cred ca l-a înteles foarte bine, dar temperamentul lui nu i-a dat voie sa-l accepte pâna la capat. De exemplu, Marx credea ca o revolutie proletara este posibila numai în tarile capitaliste foarte dezvoltate, unde industria este foarte puternica, deci si proletariatul industrial este numeros, bine organizat si instruit, capabil sa-si însuseasca teoria stiintifica a revolutiei. Daca Lenin ar fi fost un om "normal", ar fi tras singura concluzie posibila din punct de vedere logic: în Rusia este imposibila o revolutie proletara victorioasa (teza sustinuta de "mensevici", aripa moderata a social-democratilor rusi, si confirmata, pâna la urma, de experienta istorica).