Trebuie neapărat să fac o precizare. O datorez, de fapt, încă demult: sînt vreo trei ani şi mai bine la mijloc. N-am apucat, confiscat de varii urgenţe (ba treburile trupului, ba meandrele ontologicului, dacă Serj, de pildă, înţelege ce spun acu’).
Adică: deşi pînă mai acum o săptămînă sau mai bine se scria aici cum că blogul oficial al Bibliotecii Publice “Dimitrie Cantemir” apare sub redacţia subsemnatului, realitatea e că nici nu mai apare, nici sub redacţia în cauză nu mai e. Nu mă întrebaţi însă de ce: ar trebui să dau la o parte perdelele alcovului şi să tastez despre detalii care nici transfigurate artistic îndoielnic să poată interesa, azi, pe cineva. Fapt e că după o anume întîmplare (despre care Lida şi Larisa, fete fără de prihană, n’est pas, ar putea să vă povestească pe larg, fiindcă nu cred să-şi fi procurat între timp obrajii lipsă) conducerea bibliotecii şi-a tras, cum se zice pe româneşte, un alt blog, mai prost din toate punctele de vedere ca acesta, inclusiv din punctul de vedere al corectitudinii gramaticale (că despre stil, ca despre cei dispăruţi în furtuni, numai de bine…).
Mă rog! Dar intimităţurile cu ale lor, iar deontologia (cei şapte ani de acasă, plus sovestea din dotare, sireaca), cu ale ei: ni se puteau comunica motivele, ca să nu stăm acilea luni şi ani deja, conţinut de figură penibilă, şi să cauţionăm nula unora şi bovarismul altora.
Mai departe: dacă Vica şi-a închipuit ceva, e treaba ei şi, eventual (cînd s-o plictisi de emulaţia cerbilor), a lui Pavluşa. Noi, dacă nu ştiaţi, avem gustul format pe graţii celeste, nu pe fofoloance năduşite…
Ghenadie Nicu
