Speram
Cu-n gînd prea şifonat
Că vei călca pe urme şerpuite
De destin.
Că vei distinge-n umbra sorţii
Un răspuns.
Credeam
Că al tău gînd amorf
Va dispersa
Şi nu vei sugruma speranţa încolţită
În noi.
Dar poate nu-i tîrziu
Pentru un „sper” sau „cred”
Nestructurat…
Se poate ţese cu alt fir poteca
Pe care-ai să păşeşti
În miază-zi, urmînd
un semn codificat în palmă.…
Filed under: Uncategorized
