În sfârşit primăvara care-mi place mie. Plouă! Şi-i destul de cald.. Cel puţin fix cu un an în urmă era mai frig. Am stins tot ce face gălăgie prin acasă şi ascult. Ascult liniştea şi ploaia. Îmi place sunetul izbirii picăturilor dulci de ploaie de sticla ferestrei. Îmi place cum acestea, cu viteză mare, cad şi se fărâmă în picături mai micuţe.. care se preling însângerate pe toată fereastra. Vreau să fiu o picătură de ploaie. Vreau să fiu la fel de pură, transparentă şi caldă dar care în acelaşi timp, răcoreşte. Vreau să zbor ca o cometă spre pământ.. să mă izbesc de o fereastră rece şi lunecoasă şi să mă preling. Să mă preling duios.. în jos şi să mă dizolv cimitirul de picături.. pe care voi, muritori de rând, îl numiţi băltoacă.
Ador ploaia şi vreau vara. O vreau pentru că îmi plac ploile de vară. Ploi scurte cu stropi măşcaţi şi reci care provoacă fiori pe tot corpul. Stropi care se preling pe faţă, gât, sâni, mâni, păr, şolduri, picoare. Stropi care-mi dezmeardă obrăjorii la fel cum i-ar dezmerda lacrimile străine.
Filed under: Terorizată de muză
