Dacă îl vedeţi la Famous, Cocos şi Barbarella în mod regulat, înseamnă că nu-i el.
Dacă îl vedeţi citind doar gazetuţa ANTENNA şi revista Pop-Corn - nu-i el
Dacă are vocea piţigăiată, isterică şi rîde din gît, de parcă amuş vomită - nu-i el.
Dacă are o gagică cu buzele de răţuşcă aninată la braţ - nu-i el.
Dacă nu ştie despre ce să vorbească şi cum să menţină o discuţie - nu-i el.
Dacă a uitat numărul de telefon al părinţilor - nu-i el.
Dacă ştie pe de rost toate adresele exacte ale localurilor glamuroase din oraş - nu-i el.
Dacă nu ştie de unde se iau banii care-i plăteşte pentru Mojito - nu-i el.
Dacă feţişoara lui [spuma laptelui] nu-i "spurcată" de inteligenţă - nu-i el.
***
Nu contează culoarea ochilor, tunsoarea, familia, provenienţa, dimensiunile financiare şi circumferinţa bicepşilor, sau culoarea blujilor. Dar dacă îl vedeţi, cu un zîmbet larg şi deschis, cu ochii senini, cu mîinile frumoase şi nişte degete lungi, gingaşe, vorbeşte de obicei la temă, are un simţ al umorului foarte rafinat şi cînd te priveşte te topeşti - să ştiţi că-i el! Pentru siguranţă, puteţi acorda atenţie stilului vestimentar - nu aleargă după modă, este îmbrăcat sau comod, sau stilat, dar totuşi elegant şi curat.
Pe faţă i se perindă mii de gînduri despre existenţă, cutremurul din Japonia, revoluţia din 9 aprilie, proiectul la care lucrează, cartea care a citit-o aseară înainte de somn. Mereu va oferi locul unei doamne, va ajuta o băbuţă să traverseze strada, şi se va apropia de un adolescent să-i scoată mucul de ţigară din gură (evident, explicînd-i de ce nu e bine să fumezi în adolescenţă şi la orice altă vîrstă).
Nu este indiferent faţă de oamenii care îl înconjoară, vrea să-şi facă ţara şi oraşul mai curat şi mai frumos, merge la alegeri şi mereu are o opinie proprie pe care o poate argumenta.
El are un scop în viaţă, are un suflet nobil, nu se consumă pe nimicuri, este respectat şi respectă. El nu are nevoie să dovedească nimic nimănui - el este sigur pe sine, ştie cine este, ştie ce merită.
El nu aşteaptă ca cineva să vină să-i aducă ce vrea el. El pur şi simplu merge şi ia de ce are nevoie - e foarte conştient că el MERITĂ.
Rog foarte mult, să nu-i spuneţi că-l caut :) Eu am să-l găsesc, sau poate îmi dă el de urmă. Nu contează, vreau să ştiu doar că există. Nu de alta, dar în ultimul timp, prea multe "cadre" cu calităţile de mai sus îmi apar în cale, şi mă sperie această evoluţie degradantă a bărbaţilor.
***
Rugăminte personală:
Dacă vedeţi un băiat în stradă, sau pe la Mall (de obicei pe-acolo se întîlnesc speciile respective), cu pantalonii foarte frumoşi dar cu vreo trei mărimi mai mici, şi (presupun că-s scurţi) nu ajung bine la brîu, din care cauză sărmănelul se tot împiedică mergînd (îl strîng, stau pe vine, dar aşa se chinuie) - eu vă rog! Din toată inima! Ajutaţi-l! Apropiaţi-vă şi ajutaţi-l să-şi ridice pantalonaşii, să nu mai arate ca bebeluşii de la creşă după ce fac treburile şi aleargă împiedicîndu-se din urma moaşei.Mulţumesc anticipat.
Mai jos urmează ceea ce este indubitabil, unul din cele mai reprezentative calităţi ale persoanei date în căutare - chiar dacă nu poate dansa, chiar dacă nu ştie paşii de vals sau salsa, chiar dacă nu e plastic şi are ambele picioare călcate de urs, el este sigur pe sine şi este destul de nebun ca să danseze! :)
