Din categoria “gura copiilor adevăr grăieşte”: merg pe stradă şi surprind din greşeală o conversaţie între doi băieţi de vreo 10-12 ani; încetinesc pasul ca să aud toată discuţia.
- Gabi, ţie îţi plac fetele? (întreabă grav primul cu un skateboard sub braţ). Îţi plac, măi, ori nu ?
- Îmi pl..ac (răspunde nesigur şi oarecum ruşinat Gabi).
- Şi mie (spune uşurat primul)… dar cred că ele ne urăsc (ezitant după o pauză).
- Cum aşa, mă Cristi? De unde ştii?
- Păi să-ţi zic ceva. (Se uită atent în părţi dacă-l aude cineva). “Mie îmi place de Bia, (roşind) i-am dat chiar un mărţişor de 8 martie.
- Aşa şi? (intrigat, curios)
- Ieri mi-a dat cu atlasul de geografie în cap de am ameţit, iar azi mi-a pus piedică (rănit, cu vocea tremurîndă)
(2-3 minute tăcere )
- Eu cred că aşa îşi arată fetele interesul. Înseamnă că îi place de tine
- Şi eu ce-ar trebui să fac? Să o trag de păr? Să-i fur geanta? (nedumerit Cristi)
- Ciudate mai sînt fetele astea… (Gabi amărît)
- daaa, (Cristi oftînd) ciudate…