De ce ai citit?

De ce când încep să scriu un post nou, nu pot să-mi strâng gândurile şi să le tapez aici?
De ce când mă trezesc noaptea din somn, vreau şi am ce să scriu şi acum nu?
De ce dacă am prin preajmă pe cineva viu mă simt bine şi am chef de veselie?
De ce atunci când stau singură sunt tristă?
De ce fac prostii şi acum regret?
De ce nu-mi pasă de ceva de ce ar fi trebuit să-mi pese?
De ce îmi pasă de ceva ce nu ar fi trebuit să-mi pese?
De ce nu mă ţin de promisiuni?
De ce nu vreau să mă ţin de promisiuni?
De ce cu zi ce trece tot degradez şi degradez şi degradez?
De ce încă mai iubesc?
De ce să nu urăsc? e mai uşor..
De ce-mi creez singură mie probleme şi griji?
De ce sunt mereu obosită şi somnoroasă?
De ce nu dorm noaptea?
De ce asult Vama Veche?
De ce plâng?
De ce nu răspund văzând că-mi scrie cineva?
De ce nu mă culc ştiind că mâine am pretestare la franceză şi trebuie să dorm bine?
De ce nu am minte?
De ce nu-mi mai vin “de ce-uri” în cap?
De ce-s aşa de inutilă? ca un suvenir prostesc şi fără gust care doar ocupă loc şi adună praf..
De ce nu mă pricep la nimic?
De ce ai citit asta?
De ce ai perdut câteva minute pe acest post prostesc de pe un blog şi mai prostesc?
De ce contiunui să citeşti dacă NU ARE SENS?
De ce acesta este ultimul “de ce”? ..gata