Soarele… cu ace de foc (sau cel puţin aşa mi s-au părut), în dimineaţa asta imi deseana geamul. Uimită, mă uitam la roboţii de afară, cum fiecare îşi îndeplinea funcţiile cu un mecanism bine învăţat de ani… E cald… şi nu pentru că e soare afară… constaţi asta după cum se îmbracă toţi.
Nimic nu îţi rămâne de făcut decât să te simţi fericit. De ce? Pentru că realizezi vise împletite în tablouri de (ceva) timp… Pentru că… înţelegi că exişti ca să iubeşti, şi asta numai după ce dureros se sparge nuca până la miez, ca sa o poţi gusta…
Ţin să subliniez faptul că am venit odată cu el… soarele. Îl simţeam cum mi se plimba prin vene tot drumul. Mă simt fericită şi împlinită că îl vad rasfăţat de priviri pe degetul meu…
