Periodic, mă apucă crizele de "gospodină". Eu mă controlez, dar totuşi, simt că odată cu sosirea primăverii, am acutizări tîmpite la stările cele mai ordinare.
Am avut o perioadă în viaţă, cînd îmi plăcea foarte mult să gătesc, să primesc vizitatori, să întind mese, să fiu admirată şi lăudată pentru bucate şi feluri şi aranjamente culinare. O dat Domnul, şi mi-o trecut. Dar de la o bucată de vreme-ncoa, tot mă rupe. Tot mă apuc, ba de făcut sushi, ba o plăcinţică, ba o găinuşă coaptă în sos de ceapă cu miere... Ei, multe perversiuni am eu în cap. Da nu-i pe asta. Fişka e că s-a schimbat ceva. N-are gust mîncarea care o gătesc eu. Parcă-i bună, parcă-i comestibilă, dar... nu are magia ceea care era! Nu vrăjeşte!
Eu vreau să găsesc din nou condimentul cela, care face mîncarea mea cu vrăjeală. Care de la prima gustare îţi dă aripi. Care aprinde licăre în ochii dragi. Probabil, cînd vor apărea ochii dragi, voi găsi şi condimentul magic...
Azi am făcut supă de raţă cu varză. Amarnic de gustos! Doar.... că... fără magie :) Simplu borş cu curechi, acrişor, ca la nord :)
